Spaţiul viran dintre Tribunal şi Barou a devenit câmp de dezbatere pentru cei 200.000 de arhitecţi orădeni. Nu-i rău, e semn că oamenilor le pasă de ce se întâmplă în urbea lor. Dacă într-o primă fază Primăria a propus o clădire atât de ştearsă încât a trebuit să declare că e doar o poză generică, de data asta a ieşit cu un proiect care a şi fost aprobat de CMUAT.
Tradiţionaliştii plâng că noua clădire nu se încadrează în peisaj şi că ar trebui ceva construcţie art nouveau. Or, aşa ceva nu se mai poate. Unde am ajunge dacă am construi mereu şi mereu în acelaşi stil? Cred că singura clădire care ar trebui făcută, mai exact refăcută după vechile planşe şi fotografii, este Palatul Sfântul Ştefan de pe Centru, distrus de un bombardament.
De data asta proiectul este mai îngrijit şi mai ofertant din punct de vedere vizual, dar tot nu rupe gura târgului. Nu înţeleg graba cu care se dă drumul la o asemenea investiţie, câtă vreme pe partea dinspre Tribunal rămâne o coşmelie nedemolată. După ce facem ditamai căsoiul, o să ne apucăm iar de expropriat, despăgubit şi construit? Municipalitatea ar trebui să judece problema nu doar ca aspect, dar şi ca oportunitate.
Trebuie să recunoaştem că dacă mergem în Cluj sau Timişoara, ca să nu mai zic de Bucureşti, vezi clădiri noi extraordinar de frumoase şi moderne. Din păcate, exigenţa membrilor CMUAT-ului de la noi e mult mai scăzută. Să fie oare din cauză că respectivii îşi avizează unul altuia proiectele, de unde şi rezultatele modeste?
Mi-e dor de un proiect făcut de un arhitect nebun, care să scandalizeze pe toată lumea. Numai aşa toate opiniile ar fi convergente şi poate ne-am alege cu o clădire chiar reprezentativă pentru Oradea.