Casa groazei: Şeful DGASPC, indiferent faţă de ororile de la Centrul de plasament pentru copiii cu probleme psihosociale

Ţipete, ameninţări, pedepse aberante. Inclusiv "ai greşit, nu mergi la şcoală!". Bătăi, torturi sadice - "treci la detectorul de minciuni!", adică strânsul degetelor la uşă, ca să recunoască şi ce n-au făcut - şi chiar violuri.

Acesta e tratamentul de care adolescenţii din Centrul de Plasament pentru Copii cu Probleme Psihosociale din Oradea, aflat în grija Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, se plâng de aproape un an, fără ca şefii instituţiei să fi luat măsurile cuvenite pentru pedepsirea vinovaţilor şi schimbarea sistemului, fără să informeze conducerea Consiliului Judeţean şi fără să fi sesizat, cum îi obligă legea, organele de cercetare penală.

E adevărat, nici adolescenţii nu sunt nişte icoane: iau etnobotanice şi se îmbată până ajung la Urgenţe, mint, fură, se bat între ei, ba uneori sar şi la educatori şi chiar tâlhăresc oameni pe stradă, încât sunt duşi în cătuşe la Poliţie. Dar astea sunt rezultatele "educaţiei" primite!

"Reeducare" cu "pulanul"

Cel mai vechi orfelinat despre care ştiu orădenii, aflat pe strada Lalescu, în spatele stadionului FC Bihor, şi-a schimbat numele şi şefii de nenumărate ori, dar nu a devenit o instituţie care să-i redea societăţii pe tinerii între 13 şi 18 ani cazaţi aici. Ba îi înrăieşte şi mai abitir. Aşezământul funcţionează acum sub denumirea Centrul de Plasament pentru Copii cu Probleme Psihosociale (CPCPS), unde au ajuns de-a valma 17 adolescenţi cu handicap intelectual, dar şi tineri cu tulburări de comportament cărora medicii, psihologii şi asistenţii sociali le-au stabilit măsuri "de supraveghere specializată". Pe româneşte, atât copii cu probleme de la naştere, cât şi adolescenţi pe care mediul i-a învăţat să fie agresivi, asociali.

În loc să fie ajutaţi să înveţe o meserie, iar la maturitate să trăiască pe picioarele lor şi să-şi întemeieze familii, tinerii sunt abuzaţi constant. Situaţia durează de ani de zile, dar primele plângeri datează, a aflat BIHOREANUL, din decembrie anul trecut, când trei dintre ei au povestit unui psiholog că sunt înjuraţi şi bătuţi de educatori şi de colegi. În luna mai a acestui an, plângerile s-au înmulţit, tinerii adresându-se asistenţilor sociali ai DGASPC care verifică periodic Centrul, relatându-le adevărate grozăvii.

"Am fost dat cu capul de pereţi, călcat în picioare", a povestit una din victime despre un educator. Când din cantină a dispărut o bucată de salam de biscuiţi, un supraveghetor i-a interogat pe copii cu "detectorul de minciuni": "Domnul C. ne-a băgat pe toţi cu mâinile la uşă până când vinovatul spune că el l-a mâncat". Mai târziu s-a descoperit că hoţul fusese, de fapt, alt supraveghetor!

Un alt educator avea altă preferinţă: îi "dresa" cu "pulanul": "Domnul M. obişnuieşte să ne bată cu bastonul". "Şeful de centru a bătut un copil cu genunchii în burtă până a căzut întins pe jos". Mai grav, şi poate asta a pus capac, e că unul dintre tineri, autist, a fost violat de colegi, în mai multe rânduri, fără ca vreun supraveghetor să intervină. Nici măcar pentru mutarea lui într-un alt centru, unde să fie ferit de agresiuni.

Neglijenţi, nepregătiţi, nepăsători

Grozăviile s-au aflat abia în toamnă, când directorul programului Pledoarie pentru Demnitate din cadrul Centrului de Resurse Juridice, Georgiana Pascu (foto), a făcut o vizită la Oradea. Un comunicat dat publicităţii lunea trecută de aceasta constata "gravele abuzuri fizice şi emoţionale" şi înşira multe altele: "Adolescenţii sunt închişi noaptea în camere şi nu pot ieşi la toalete... îşi fac nevoile în găleţi care sunt golite dimineaţa. Niciun educator nu supraveghează camerele noaptea, creându-se condiţiile în care au loc bătăile şi violurile între tineri... Zona toaletelor este lipsită de orice formă de intimitate: nu există cabine de duş delimitate, ci două ţevi din care curge apa, aflate în aceeaşi încăpere cu WC-ul, într-un spaţiu deschis". CRJ a mai constatat că adolescentul autist violat de colegi era ţinut în continuare în Centru, iar doi tineri erau internaţi, mai mult decât era necesar, la secţia de Psihiatrie a Spitalului Municipal.

În ciuda gravităţii situaţiei, niciuna din aceste informaţii nu fusese adusă la cunoştinţa preşedintelui CJ, instituţia în subordinea căreia este DGASPC. "Domnul preşedinte Cornel Popa a aflat de la noi, în cadrul întâlnirii pe care am avut-o vineri, 8 noiembrie", a relatat BIHOREANULUI reprezentanta ONG-ului, care arată, sec şi neutru, că problemele au fost generate de "insuficienţa, lipsa de pregătire şi de motivare a personalului".

Comisii şi comisii

Prima întrebare firească este ce a păzit în tot acest timp conducerea DGASPC? Practic, a aflat BIHOREANUL, a "temporizat" luarea măsurilor necesare, înfiinţând două comisii de anchetă, în speranţa că povestea va rămâne neştiută dincoace de porţile instituţiei.

Astă-primăvară, după ce asistenţii sociali şi psihologul Centrului au sesizat conducerea Direcţiei, cei doi şefi, directorul general Călin Puia şi adjunctul Szarka Arpad - acesta din urmă responsabil direct cu centrele de plasament - au dispus o verificare din partea Biroului Managementul Calităţii Serviciilor Sociale şi Control Intern. Pe 30 mai, raportul acestuia confirma atât abuzurile săvârşite de angajaţii Centrului, cât şi agresiunile unor tineri asupra altora. Măsuri însă nu s-au luat, ci doar a fost înfiinţată o altă comisie, de cercetare disciplinară, care a stat de vorbă cu 15 din cei 17 minori şi cu cei 12 angajaţi.

Concluzia acesteia? "Nu au fost identificate elemente pentru probarea abuzului fizic asupra beneficiarilor (certificate medico-legale, consemnări medicale în dosarele beneficiarilor, sesizări adresate managerilor de caz etc.)". De mirare? Nicidecum. Cum să aibă adolescenţii certificate medico-legale ori adeverinţe din partea medicului de familie când ei nu ştiau nici că pot apela la Telefonul Copilului ce funcţiona, culmea, în aceeaşi clădire?! Iar urme de bătăi cum să mai aibă, după două luni?

Copiii sunt de vină

Pentru că, totuşi, "deficienţele" erau evidente, comisia disciplinară le-a specificat în raportul din 5 iulie: "personalul este insuficient pentru a supraveghea copiii". Lăsând deoparte faptele angajaţilor, comisia a îngroşat în schimb "aspectele disfuncţionale la nivelul personalităţii copiilor: agresivitate ridicată exprimată verbal şi fizic în raport cu ceilalţi beneficiari şi cu personalul, autoagresivitate şi idei suicidale la nivel declarativ, grad ridicat de sugestibilitate, toleranţă scăzută la frustrare, consum de droguri şi dependenţă de tutun, nivel de educaţie scăzut şi întârziat raportat la vârsta biologică, antecedente penale (furt, tâlhărie, viol, agresiune asupra personalului unităţii, agresiune asupra personalului din unităţile medicale, agresiune asupra echipajelor de Poliţie etc), comportament simulat, atitudine teatrală, debut precoce al relaţiilor sexuale, instabilitate emoţională, lipsa motivaţiei scopurilor de viitor".

La propunerea comisiei, Puia şi Szarka au dispus "sancţionarea" a patru angajaţi cu avertismente şi, în cazul unuia, cu diminuarea a 5% din salariu, precum şi schimbarea şefului Centrului, Crin Boeru. Cu cine? Ţineţi-vă bine: cu Aurel Miheş, adică "domnul M.", cel indicat că bătea cu bastonul. În rest, şefii DGASPC au constatat că nu pot angaja încă trei educatori pe cele tot atâtea posturi vacante deoarece angajările în sistemul public sunt blocate (dar nici nu au detaşat pe altcineva, de la alte centre), au constituit "o echipă pluridisciplinară pentru consilierea tinerilor", au dispus "instalarea unor sonerii în camere pentru a anunţa educatorii pe timpul nopţii" şi "camere de supraveghere video şi audio în spaţiile comune", "asigurarea unei constante activităţi sportive, prin detaşarea unui consilier sportiv în cadrul unităţii (n.r. - asta s-a putut, dar detaşarea unor educatori nu), dezvoltarea de parteneriate public-privat pentru diversificarea  activităţilor".

Să fie schimbat!

De la publicarea raportului CRJ a trecut o săptămână fără ca şefii Consiliului Judeţean să se fi pronunţat. Ca să grăbească o decizie, senatorul Cristian Bodea (foto) a cerut joia trecută, în public, fie demisia de onoare, fie demiterea directorului general Călin Puia, chiar dacă acesta îi e coleg în PNL Bihor. "Am încredere în înţelepciunea celor care conduc Consiliul Judeţean că se vor gândi la copii, nu la imaginea instituţiei, şi că vor găsi un alt manager, care să nu poată dormi liniştit de grija copiilor", a cerut Bodea.

Influenţat sau nu de "somaţia" tânărului parlamentar, cert e că după încă o zi, vineri, preşedintele CJ Cornel Popa a dat publicităţii raportul elaborat de propria sa comisie, formată din angajaţi ai Consiliului însărcinaţi să verifice sesizarea CRJ. Mai cu seamă că imediat după întâlnirea cu reprezentanţii ONG-ului, doi adolescenţi au ajuns la Urgenţe, din nou, după ce consumaseră droguri, iar alţi doi au fost reţinuţi de Poliţie după ce au tâlhărit o femeie în plină stradă.

Ce spune noul raport, al CJ? Că abuzurile semnalate de CRJ erau cunoscute de DGASPC cel puţin din primăvară, iar "conducerea DGASPC avea obligaţia de a dispune măsuri concrete pentru remedierea deficienţelor, or acestea s-au limitat doar la constituirea unei comisii de cercetare disciplinară"!

Nu vor să plece

Întrebat de BIHOREANUL dacă îşi va prezenta demisia, directorul general al DGASPC, Călin Puia, a spus că nici nu se gândeşte. "Am dispus schimbarea şefului Centrului, am trimis mai mulţi specialişti acolo, am sancţionat personalul şi am instalat camere de supraveghere", a spus Puia, insistând că a făcut tot ce ţinea de el.

Şi, totuşi, nici Puia, nici adjunctul Szarka, nu şi-au respectat una din cele mai mai importante obligaţii fixate prin Legea 272/2004 privind protecţia copilului, conform căreia "în cazul în care abuzul sau neglijarea a fost săvârşită de persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa".

"Oamenii au fost acuzaţi, dar nu dovediţi! Nu-i puteam da afară, că nici aşa nu se înghesuie să vină alţii pe salarii de 900 lei", a replicat Puia, făcându-se că nu înţelege că "dovada" vinovăţiei angajaţilor nu putea fi produsă decât de procurorii pe care, iată, nu i-a sesizat. "Ne rezervăm dreptul să facem o conferinţă de presă în care să răspundem punctual la probleme", a încheiat Puia discuţia. De ce aşa târziu? A sperat, mai mult ca sigur, că n-o să-l mai ia nimeni la întrebări şi că rufele murdare se vor spăla, ca până acum, tot în familie...

Posesor al unei diplome de jurist căpătată la maturitate, Călin Puia este incompatibil cu funcţia pe care o deţine, deoarece are statut de funcţionar public şi, concomitent, deţine o funcţie de conducere în PNL Bihor, fiind secretarul general al organizaţiei judeţene. Conform articolului 43 al Legii 188/1999, "funcţionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice".

Aşadar, chiar şi fără scandalul de la CPCPS Oradea, faptul că Puia încalcă această lege ar fi trebuit să-i fie suficient şefului CJ, Cornel Popa, să propună schimbarea lui, şi totuşi, acest lucru nu s-a întâmplat, cu riscul de a face imagine proastă şi instituţiei, şi partidului. De altfel, situaţia lui Puia de la şefia DGASPC a fost discutată joia trecută în Biroul Permanent Judeţean al PNL, de faţă cu împricinatul. Şedinţa liberalilor s-a încheiat, însă, tot fără nicio concluzie, urmând ca preşedintele filialei, acelaşi Cornel Popa, să ia o decizie săptămâna aceasta.