Conductele s-au îngropat, banii s-au terminat, dar constructorul mai vrea! Firma ungară Keviep cere Companiei de Apă Oradea 3,4 milioane euro pentru lucrări suplimentare făcute la reabilitarea canalizării oraşului. Constructorul a obţinut deja o sentinţă favorabilă, iar CAO se apără spunând că lucrările nu erau prevăzute în contract.
"E ca şi cum ai comanda unui constructor o casă cu un etaj şi el ţi-o face cu trei. Pot veni toţi avocaţii din lume să constate că imobilul are trei etaje dacă tu ai cerut doar unul", argumentează directorul.
Un proiect de milioane
Războiul dintre Keviep şi CAO are la bază lucrări licitate în anul 2004, contractate în 2005, cu termen de predare în 2006, executate însă în 2007-2008 şi predate abia în 2009. Lucrările finanţate prin programul Instrument Structural pentru Politici de Preaderare (ISPA) vizau îmbunătăţirea calităţii apei din Crişul Repede prin reducerea poluării. Investiţia de 20,4 milioane euro a vizat reabilitarea a 64 kilometri de reţea de canalizare şi a staţiei de epurare, construirea a trei staţii de pompare, reabilitarea altor trei şi amenajarea a 14 guri de deversare astfel încât apa din canalizarea menajeră să nu mai ajungă în râu. Din totalul investiţiei, 13,8 milioane euro au fost plătite de Comunitatea Europeană, 6 milioane au provenit dintr-un credit BERD luat de CAO, iar 802.000 euro a fost contribuţia Primăriei.
Totul a mers haotic de la început. Lucrările au fost contractate de Ministerul Finanţelor, care s-a achitat de obligaţiile faţă de constructori prin Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare (OPCP), în baza rapoartelor de lucrări făcute de un consultant desemnat prin licitaţie. CAO, cel mai interesat de soarta lucrărilor, a fost doar beneficiar. Iar efectele s-au văzut...
Târziu şi de mântuială
Birocraţia a făcut ca toate cele 45 de proiecte derulate prin ISPA în ţară să aibă probleme. Ministerul Finanţelor a reclamat lentoarea lucrărilor, constructorii întârzierea plăţilor, iar beneficiarii s-au trezit că nu pot schimba situaţia cu nimic.
În Oradea, reabilitarea celor 64 km de canalizare a fost adjudecată pentru 7,7 milioane euro de firma ungară Keviep, deţinută de preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Hajdu-Bihar, Miklossy Ferenc (foto). Apropiată UDMR, firmei i s-a permis să lucreze de mântuială şi să înregistreze întârzieri pe toate cele 120 de străzi, aruncând oraşul în haos. Deşi licitate în 2004 cu termen de finalizare în doi ani, lucrările s-au încheiat abia în 2009, după renegocierea repetată a termenelor de predare.
CAO s-a ferit să ceară ruperea contractului de teamă că şantierul s-ar prelungi şi mai mult prin organizarea unei noi licitaţii, iar Keviep a ţinut de contract fiindcă oricum ieşea în câştig. Singura condiţie a constructorului ungar a fost ca OCPC să nu-i aplice penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi, pentru că ar fi avut de plătit sute de mii de euro. Şi, culmea, a găsit înţelegere deplină!
Ţeapă la Compania de Apă
Dar pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti. În 2008 Keviep a cerut Primăriei să facă demersuri la Guvern pentru a primi un bonus de 2,3 milioane euro în contul unor lucrări pe care le-ar fi executat suplimentar faţă de contract. Eşuat, demersul a fost reluat la finalul lucrărilor, când pretenţiile Keviep au urcat la 3,6 milioane euro, bani ceruţi acum Companiei de Apă. "Pretenţia Keviep a fost posibilă datorită neclarităţilor din contract. Pentru că a fost între primele lucrări mari pe fonduri europene, cei care au semnat contractul în 2005 nu aveau experienţă şi au lăsat acolo nişte prevederi pe care ulterior constructorul le-a speculat", spune primarul Ilie Bolojan (foto).
Iar acum, previzibil, Keviep interpretează contractul în interesul său, chiar dacă nu doar CAO se opune, ci şi dirigintele de şantier (o firmă din Germania) care a supravegheat lucrările. "Firma a solicitat recunoaşterea unor cantităţi suplimentare de lucrări faţă de cele aprobate prin evaluările şi măsurătorile firmei care a asigurat dirigenţia de şantier, de beneficiar şi chiar de OPCP", explică Georgică Ignat, inginer în cadrul CAO. Altfel spus, a executat lucrări pe care nu le-a cerut nimeni.
Printre altele, Keviep a cerut plata a 5.300 de racorduri de la conducte la casele conectate la reţele, totalizând circa 30 km de ţevi care nu au fost cuprinse în contract. Culmea e că tocmai acest detaliu a ajutat Keviep să câştige licitaţia din 2004, fiindcă celelalte firme care s-au prezentat atunci l-au luat în calcul la stabilirea ofertelor, iar constructorul ungur nu. Iar acum se bate tocmai pe aceşti bani!
Keviep contra CAO
Keviep s-a plâns unor foruri internaţionale în 2010 şi a obţinut despăgubiri de 2,9 milioane euro. Dispute Adjudication Board (DAB), un fel de comisie de "împăciuire" menită să evite confruntarea într-un proces, a analizat atunci pretenţia firmei ungare şi i-a dat câştig de cauză. Cu "sentinţa" la mână, aceasta a cerut Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Paris punerea în aplicare a deciziei, cerând în plus şi penalităţi de 6%, astfel că suma a crescut la 3,4 milioane euro.
În octombrie 2012, Curtea de Arbitraj de la Paris a emis o aşa-numită hotărâre parţială în favoarea Keviep, confirmând decizia DAB, motiv pentru care firma a cerut imediat Tribunalului Bihor punerea ei în aplicare. Cum însă jurisprudenţa din România nu recunoaşte noţiunea de hotărâre parţială, nu a avut succes. Companiei de Apă Oradea i-a trecut totuşi glonţul pe lângă ureche. "Keviep ne cere un sfert din cifra de afaceri pe un an", explică directorul CAO, Ovidiu Gavra, dimensiunea posibilei catastrofe financiare care ar fi urmat.
CAO vrea penalităţi
Încolţită, CAO a angajat una din cele mai faimoase case de avocatură din România, "Zamfirescu, Racoţi, Predoiu", oferindu-i 30.000 euro să lupte în instanţele internaţionale împotriva casei "Laleaua şi avocaţii", care reprezintă interesele Keviep.
Iar asta fiindcă procesul de la Paris a intrat în faza administrării probelor, unde CAO solicită la rându-i firmei ungare penalităţi de 800.000 euro. "Am cerut penalităţi întrucât Keviep nu şi-a îndeplinit contractul cum trebuie şi nu s-a putut face la termen recepţia lucrărilor", motivează Otilia Cornea, şefa Compartimentului Juridic. Potrivit acesteia, dacă hotărârea va fi favorabilă Keviep, CAO o va ataca la Curtea de Apel Bucureşti, iar apoi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contractul fiind supus jurisdicţiei româneşti.
Premisele nu sunt, însă, foarte favorabile. Deşi avocaţii CAO apreciază că ambele părţi aflate în conflict au şanse egale, Compania are totuşi un dezavantaj. Căci, în vreme ce Keviep se bate pentru un profit şi mai gras, regia oraşului luptă pentru însăşi existenţa ei, un eventual eşec putând s-o bage automat în faliment. Iar pagubele le va plăti tot orădeanul...
NEM VOLT SZEP, KEVIEP!
Lucrare cu belea
Reabilitarea de către Keviep a 64 kilometri de canalizare a fost un calvar pentru orădeni. Săpate şi abandonate, şanţurile lăsate de constructorul ungar au blocat circulaţia luni întregi în toate cartierele oraşului, din centru până în Ioşia ori Episcopia. Săpăturile au ţinut în loc ani de zile inclusiv modernizarea străzilor, pentru că asfaltarea nu se poate face decât după introducerea conductelor.
De altfel, Keviep a fost amendată în repetate rânduri de Inspectoratul Teritorial de Stat în Construcţii pentru modul defectuos de executare a lucrărilor. Silită de preţul mic pe care l-a cerut la licitaţie să lucreze cât mai ieftin, firma a lucrat cu muncitori prost plătiţi şi necalificaţi, iar efectele s-au văzut. La un control din 2007, constructorul a fost prins că nu ţinea fişe tehnologice (acte elementare care trebuie să descrie lucrările), că inclusiv în centru, pe străzi ca Primăriei şi Tudor Vladimirescu, a îngropat conductele la doar 40 de centimetri în loc de 80 centimetri (cu riscul ca ele să crape iarna), iar în Piaţa Ferdinand a vrut să pună ţevi mai mici şi mai ieftine decât cele prevăzute în proiect. Tot din economie, Keviep a acoperit conductele cu pământul excavat în loc să pună balastru, fapt pentru care după asfaltare străzile pe care a lucrat firma ungară au început să "se lase".