Încet-încet, instituţiile deconcentrate din Oradea se duc la Cluj. Cel mai recent exemplu este mutarea Inspectoratului de Stat în Construcţii în capitala Transilvaniei, transfer început în guvernarea PDL şi neanulat de liberali, deşi aceştia sunt foarte puternici în Bihor.

Asistăm la un fenomen extrem de discret şi, poate de aceea, extrem de periculos. Au fost perioade în care s-a vorbit foarte mult despre regionalizare şi despre variantele acesteia. Se părea că subiectul şi-a pierdut din interes, între atâtea alegeri şi referendumuri. Asta nu înseamnă, însă, că regionalizarea nu se face de facto, pe nesimţite şi cu nesimţire.

Fără gălăgie şi fără scandal, cam tot ce înseamnă post important de decizie se relochează la Cluj. Iar atunci când va veni momentul să se deseneze euroregiunile, argumentul zdrobitor va fi că toate instituţiile sunt deja mutate.

Acum aproape 100 de ani, într-un alt context, Aurel Lazăr îşi aduna prietenii şi împreună întocmeau o declaraţie de independenţă a românilor din Transilvania. Poate că niciunul din cei prezenţi nu era pe deplin conştient pe deplin de însemnătatea, în timp, a actului semnat. Acum, cred eu, Bihorul trece prin momente la fel de importante.

Dacă oamenii politici locali, indiferent de culoarea lor, dacă lumea universitară, patronatul, intelectualitatea nu-şi vor da mâna pentru ca Oradea să devină un pol de dezvoltare regional, vom sfârşi ca un judeţ de mâna a treia, cu o reşedinţă prăfuită şi abandonată. Pentru ca aceste nenorociri să nu se întâmple avem nevoie de patrioţi locali şi de oameni cu viziune.