Furtuna din 25 iulie le-a amintit orădenilor că forța naturii este greu de combătut, o vijelie scurtă, dar foarte puternică, distrugând aproape 3.000 de copaci. Urmările dezastrului puteau fi limitate, totuși, dacă Primăria ar fi asigurat o mentenanță „ca la carte” a arborilor din oraș, crede Adrian Burca, fondatorul și administratorul firmei de peisagistică Kaluna.
Absolvent de drept și filosofie, cu studii și în economie și horticultură, inclusiv în Germania, autor a peste 50 de articole publicate în reviste de specialitate, Burca spune ce ar trebui să facă Primăria pentru ca asemenea dezastre verzi să fie evitate.
Ne trebuie reguli!
- Putea fi prevenit dezastrul din 25 iulie? A greșit undeva Primăria?
- Nu, nu putea fi prevenit, dar dimensiunile sale, da! Dacă există o greșeală a Primăriei, este una endemică, specifică tuturor administrațiilor din România, și care ține de calitatea defectuoasă a administrării spațiilor verzi de după 1990. Înainte, acestea se bucurau de reglementări exacte în ce privește calitatea materialului dendrologic ales pentru plantare, modul și distanțele de plantare și mentenanța acestuia (în special privind tăierile de conducere și corecție). În Oradea, ca în toată țara, ani de zile alegerea speciilor pentru plantare a fost făcută fără consultarea arboricultorilor urbani. Odată cu instalarea noii conduceri a Direcției Tehnice, în special dna Adina Popa, pare că lucrurile încep să se așeze într-o direcție normală.
- Credeți că ne mai putem aștepta la asemenea furtuni puternice sau a fost o excepție?
- Sigur, nu trebuie să fii nici clarvăzător, nici specialist climatolog, pentru a realiza că furtuni ca acestea pot avea loc oricând, iar istoria ne spune că ele au existat mereu, fiind documentate: Xerxes a pierdut o treime din vasele sale lângă Salamina; furtunile din anul 1788 din Franța au dus la distrugerea aproape în întregime a recoltelor, factor, printre altele, declanșator de nemulțumiri sociale ce au dus la Revoluția Franceză; Biblia amintește un dezastru diluvian... Cred că în fața naturii dezlănțuite nu ai ce face la scară macro. Putem, însă, ameliora impactul naturii asupra existenței noastre, așa cum o facem de la începutul speciei umane.
- Dacă ați avea puterea de decizie, ce măsuri ați lua acum?
- Cred că fiecare dintre noi avem putere de decizie. Nu trebuie să fii primar pentru a ameliora calitatea vieții comune, actul civic e la îndemâna oricui. Cred că ar trebui angajați, de urgență, specialiști în arboricultura urbană, existând o diferență foarte mare între condițiile în care un arbore se dezvoltă în mediul natural și în cel urban. Închipuiți-vă ce norocoși suntem că această furtună - care a igienizat inventarul arboricol al orașului așa cum nu a făcut-o Primăria în 30 de ani - nu a făcut victime. Închipuiți-vă dezastrul ce se putea întâmpla în Parcul Petőfi dacă nu era închis pentru reabilitare! Memoriul peisagistic al acestui parc a fost realizat de firma noastră și am colaborat cu un silvicultor cu experiență, care a identificat arborii care trebuie eliminați. Dar pentru a elimina un arbore care „pare sănătos” este o cale administrativă anevoioasă, tocmai pentru că nu există în nomenclatorul de funcții specialitatea de arboricultor urban, care să stabilească ce copaci trebuie eliminați înainte ca o furtună să-i doboare cu urmări teribile.
„Nu toți ecologiștii sunt specialiști”
- Ce specii de arbori ar trebui plantați în Oradea, astfel încât să rămână în picioare în zilele cu vânt puternic?
- Primăria ar trebui să stabilească un manual de bune practici în domeniu (poate fi preluat din Occident), care să stabilească speciile endemice rezistente la vânt, primând elasticitatea în detrimentul esteticului, distanțele de plantare între copaci, dar și față de clădiri și alte obiective sensibile, modul de intervenție și periodicitatea lucrărilor de tăiere, corecție etc. În plus, aștept de ani de zile un criteriu clar de plantare, care să țină cont de rezistența la stres urban, adică poluare și lucrări la nivelul rădăcinii, de cantitatea de oxigen degajată, durata de viață etc. Fără acest manual de bune practici vom fi mereu în domeniul experimentalului, al căutărilor păguboase atât pentru bugetul local, cât și pentru calitatea vieții noastre.
În plus, orice caiet de sarcini ce documentează un proiect de urbanizare ar trebui să pună pe primul loc prezervarea copacilor sănătoși, să prevadă distanțe minime de intervenție atât la sol, cât și sub nivelul solului, în raport cu vegetația existentă în sit. Apoi, nu uitați corul trimmerelor în parcuri: firul de trimmer în contact cu scoarța distruge singura protecție a copacilor împotriva dăunătorilor și bolilor. Mare parte a copacilor căzuți erau afectați de intervenții de mentenanță necorespunzătoare. Copacii oferă oxigen, umbră, o atmosferă destins-umană, tot ce au nevoie este protecția noastră. Un copac urban bine îngrijit poate să își crească speranța de viață cu până la 50%. Vă dați seama ce beneficii oferă o atitudine profesională față de copaci?
- Urmările furtunii i-au făcut pe mulți orădeni să-i critice pe ecologiști, spunând că din cauza lor nu s-au tăiat arborii periculoși. Dvs. le găsiți vreo vină?
- Toată lumea se teme de reacția ecologiștilor, de „scandal de presă”. E timpul să înțelegem că natura urbană nu mai poate fi tratată asemenea unei păduri, că intervenția umană este absolut necesară, inclusiv cu tăieri de corecție sau eliminare. Ecologiștii au un rol esențial, ei activează nervii verzi ai societății, articulând nevoia acută de prezervare a spațiului verde, dar nu toți ecologiștii sunt specialiști. Ar trebui să profităm de acest moment, să punem la masă specialiștii, Primăria și ecologiștii. La urma urmei, sunt convins, cu toții urmăresc același lucru.
Un exemplu de bune practici urbanistice, promovat și de Adrian Burca
„Să ținem cont de schimbările climatice”
- Pe Facebook ați militat pentru salvarea câmpurilor florale din oraș, iar firma dvs., Kaluna, a lucrat la primul spațiu verde natural, amenajat în Cantemir. Ce le spuneți orădenilor care consideră aceste zone ca fiind, de fapt, neîngrijite?
- Scuarul din Cantemir, realizat după proiectul unui peisagist local, cred că reprezintă viitorul, atât datorită nivelului de mentenanță minim (după primii 2 ani aceste spații devin autonome), cât și datorită dorinței tot mai mari de a avea în preajma noastră un cadru natural, plin de culoare, un adevărat calendar al naturii. Nu vorbim aici de „natură neîngrijită”, ci din contră, de o atentă selecție a plantelor în așa fel încât să creăm un spațiu organic.
- Ce modele de peisagistică sau amenajare urbană din străinătate ați vrea să vedeți implementate și în Oradea?
- Modelul de urmat trebuie să țină cont de schimbările climatice, de o posibilă criză a apei, de alegerea unor specii adecvate. Și sper că vom ieși din schematismul unor amenajări publice plătite de operatori economici privați, dar care nu țin cont de niciun criteriu estetic! Luați la pas orașul și veți vedea lipsa de coerență, lipsa unor simboluri, a unui criteriu de omogenitate. Orașul are nevoie de identitate urbanistică!
- Ce părere aveți despre noile parcuri amenajate în oraș și direcția de dezvoltare impusă de Primărie, cu „moda” pasajelor subterane și cu puține piste pentru bicicliști?
- Oradea nu are nevoie de străpungeri și pasaje subterane. Da - pentru centura ocolitoare, da - pentru mobilitatea urbană (bulevardul Nufărul), dar nu pentru dictatul mașinii în defavoarea mișcării pedestre sau pe bicicletă. Tendința orașelor moderne e de a reda spațiul public mersului pe jos, cu mijloacele de transport în comun, cu bicicleta. Sunt nenumărate exemple de orașe care desființează, practic, bulevarde întregi transformându-le în adevărate coridoare de mobilitate urbană. Legat de parcuri, cred că firmele de arhitectură ar trebui obligate să colaboreze cu firme care au angajați specialiști în spații verzi, horticultori și peisagiști.
- Dețineți una dintre cele mai cunoscute firme de peisagistică. Ce soluții de spații verzi oferiți clienților?
- Încercăm să oferim grădini create după criteriul outdoor living, extensii în exterior ale spațiilor de locuit. Grădina a devenit o parte a casei, pandemia ne-a arătat acest lucru. Urmărind arhitectura modernă, grădinile noastre caută să ofere o identitate spațială, căldură, creând conceptul de alveolă emoțională, de relaxare. Căutam să oferim grădini în care liniștea vizuală să fie principalul reper, o liniște vizuală care nu evită culoarea, forma, opera de artă.