Cred că ar fi mai onest ca anul acesta să nu serbăm niciun Centenar. Să mai aşteptăm încă 100 de ani şi poate că Bicentenarul ne va prinde mai bine pregătiţi. Căci după 100 de ani, dacă adunăm activul cu pasivul, constatăm că nu prea avem cu ce ne lăuda.
Şi nu vorbesc de alte judeţe, unde problemele grele vin dintr-o istorie veche şi întunecată. Ci de marele Bihor, de tărâmul cu gospodari ardeleni, ce stârnesc invidia conaţionalilor. Conform ultimelor date, în judeţul nostru există 200 de şcoli şi grădiniţe care nu au apă potabilă sau grupuri sanitare cu apă curentă. Asta, în timp ce în judeţul Sibiu, de exemplu, nu mai există asemenea cazuri de "civilizaţie" specifică Evului Mediu timpuriu.
De câte ori îi întrebi pe primari cum e posibil ca în comunele lor să existe asemenea grozăvii primim cam acelaşi răspuns: ba că lucrarea tocmai e în lucru, ba că s-au împotmolit la licitaţii, dar, de cele mai multe ori, edilii se plâng de lipsa banilor. Al dracului, n-am auzit pe unul să protesteze când li-au dat salarii mărite şi au rămas fără bani de investiţii!
N-am văzut niciun primar cu astfel de probleme să meargă cu jalba la Bucureşti şi să le explice parlamentarilor că nu e uman ca bieţii copilaşi să meargă la buda din fundul curţii şi, apoi, în loc să se spele, să fie nevoiţi să se şteargă de iarbă. În schimb, la marea adunare a primarilor de comune au ieşit destui cu pieptul bombat că vor pensii nesimţite şi speciale.
Uite un criteriu prin care primarii ar putea fi selectaţi pentru aceste pensii: să nu primească nimic până nu rezolvă problema grupurilor sanitare. Mai aşteptăm 100 de ani şi, la Bicentenar, vom serba în sfârşit măreţul eveniment de a introduce apa în şcoli şi grădiniţe.