Una din principalele griji ale Guvernului a fost să înființeze un Grup de Comunicare Strategică. La cum funcționează, însă, această sculă nefericită din mâinile Guvernului se poate numi, fără a greși, Grupul de Cenzură Scandaloasă.
După cum pică, pe rând, medicii și spitalele din țară, în plină epidemie de coronavirus, ne dăm seama că un asemenea instrument de propagandă este nu doar binevenit în mâinile autorităților, ci chiar esențial pentru a acoperi catastrofa organizatorică din România.
De ce să afle lumea că la Direcția de Sănătate Publică Suceava, de exemplu, șefă este o fostă facturistă care a absolvit o universitate neacreditată și care a fost numită politic? Sau ați uitat cumva de cealaltă doamnă, de la DSP Timiș, incapabilă să lege două vorbe într-o conferință de presă importantă, tot mare specialistă numită pe filieră PSD?
Nu-i vorbă, că și liberalii și-au arătat destoinicia punând ca ministru un chirurg, de altfel remarcabil în profesia lui, însă necunoscător al sistemului sanitar. Dar cum să nu-l promovăm dacă e din Sibiu? Vreți să se supere nenea președintele?
În vreme ce țara efectiv arde, presa este silită să bâjbâie cu știri pe surse, riscând represalii dure acum, în stare de urgență, când sunt la putere ordonanțele militare. Nu mă va putea lămuri nimeni că nu e bine să defalcăm și să publicăm situația internaților, infectaților și vindecaților pe județe, pentru ca publicul să aibă imaginea corectă a epidemiei.
Cenzura de la noi are însă un rol clar: după ce trece furtuna, să se poată pune batista pe țambal și aceiași incompetenți care se rotesc la butoane de 30 de ani să-și conserve posturile.