Sute de credincioşi au fost prezenţi, sâmbătă, la ceremonia de la Bazilica Romano-Catolică, organizată fără cusur şi favorizată de vremea blândă, cu un soare aproape cald. Pentru că Biserica nu i-a încăput pe toţi, în jurul acesteia au fost aşezate scaune, iar un ecran imens a fost amplasat pentru ca cei de afară să poată urmări desfăşurarea ceremoniei.
De asemenea, organizatorii au avut grijă să înfiinţeze puncte de prim ajutor şi de distribuire a apei, dar şi să amplaseze indicatoare pentru a semnaliza unde sunt toaletele, aşa încât să se prevină foiala şi îmbulzeala oamenilor în căutarea acestora. De altfel, şi ceremonia a început exact la ora fixată, 11.00, când alaiul de peste 100 de preoţi, călugări şi episcopi au intrat în biserică spre a-şi ocupa locurile, fiecare în ordinea rangului său, în sfântul altar.
Premieră
Ridicarea la cinstea altarelor a episcopului-martir Bogdanffy este prima beatificare a unui episcop român căzut victimă regimului comunist, acesta fiind totodată primul prelat romano-catolic de pe teritoriul României ridicat la rangul de "fericit" după canonizarea, tot la Oradea, în anul 1092, a fondatorului oraşului, regele maghiar Ladislau.
"Beatificarea episcopului-martir Bogdanffy Szilard este un eveniment crucial, nu doar pentru Dieceza de Oradea, ci pentru întreaga Biserică Romano-Catolică. Ea deschide o serie care va continua cu beatificarea fostului episcop Ioan Scheffler din Satu Mare, a episcopului Anton Durkovici din Timişoara şi a tuturor episcopilor martiri greco-catolici din România", a explicat episcopul Oradiei, Laszlo Bocskei, într-o conferinţă de presă dinaintea evenimentului.
Ritualuri
Ceremonia de beatificare a avut loc în prezenţa Cardinalului Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor de la Vatican, a Cardinalului Peter Erdo, Primatul Ungariei, precum şi a altor 34 de episcopi din România, Ungaria, Serbia, Ucraina şi Austria, în frunte cu arhiepiscopul Lucian Mureşan, şeful Bisericii Greco-Catolice din România.
Pentru că s-a desfăşurat în prezenţa unui delegat al Papei, ceremonia a fost una de rang pontifical, debutând cu un moment ritualic în care şeful Diecezei Romano-Catolice a Oradiei, episcopul Laszlo Bocskei, s-a adresat Cardinalului Angelo Amato, în limbile italiană, maghiară şi latină, cerând solemn beatificarea episcopului-martir.
Cererea episcopului a fost întărită apoi, tot ritualic, de către Postulator, adică persoana care a susţinut la Vatican dosarul beatificării din punct de vedere juridic, şi anume călugărul Szoke Janos. După aceste momente, Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a citit Bula (Decretul Papal) de Beatificare, precum şi mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea adresat preoţilor şi credincioşilor din Episcopie.
Cel mai spectaculos moment al ceremoniei a fost dezvelirea icoanei noului Fericit al Bisericii Catolice, episcopul-martir Bogdanffy, pentru a cărui beatificare a fost cântat un imn de mulţumire interpretat de un cor acompaniat de orgă.
După ceremonia de beatificare, care a durat aproximativ o oră, Cardinalul Peter Erdo, Primatul Ungariei, a condus Liturghia, oficiată după tipicul obişnuit.
Soartă de martir
Episcopul Constantin Szilard Bogdanffy s-a născut în localitatea Crna Bara, judeţul Torontal (în Banatul sârbesc) la 21 februarie 1911, a studiat la Timişoara, Oradea şi Budapesta, fiind hirotonit preot la Oradea la 29 iunie 1934, în biserica Sfânta Tereza de Lisieux. A fost profesor de teologie şi filozofie, precum şi duhovnic, la mai multe şcoli din Oradea, unde în timpul ocupaţiei horthiste a oferit refugiu mai multor evrei.
Fost secretar al episcopului Ioan Scheffler de la Satu Mare, pe 14 februarie 1949 a fost consacrat ca episcop, în clandestinitate, de către Nunţiul Papal de la Bucureşti, Gerald O'Hara, pentru a prelua conducerea Diecezei de Satu Mare şi Oradea în cazul arestării episcopului titular, ceea ce s-a şi întâmplat. La 3 septembrie 1949 Bogdanffy a fost arestat de către Securitatea din Oradea, fiind apoi condamnat, pentru înaltă trădare, la 12 ani de muncă silnică. A fost închis pe rând la Jilava, Sighetu Marmaţiei, Capul Midia şi Aiud, unde a şi murit, pe 1 octombrie 1953.
Bogdanffy a fost acuzat de spionaj de două ori. În 1939, a fost expulzat din România sub acuza de apartenenţă la organizaţia şovină Rezistenţa Maghiară, după ce a fost denunţat pe nedrept de un elev al său. În realitate, elevul respectiv era membru al organizaţiei iredentiste, iar Bogdanffy îi ceruse, după spovedanie, să părăsească respectiva organizaţie.
De asemenea, în 1949, după ce a refuzat să colaboreze cu autorităţile comuniste pentru a crea şi conduce o Biserică Romano-Catolică independentă de Vatican, a fost acuzat de spionaj în favoarea Papei. Singura sa vină a fost, însă, că - în calitate de secretar al episcopului de la Satu Mare şi apoi de episcop clandestin de Oradea şi Satu Mare - a remis Nunţiaturii de la Bucureşti diverse rapoarte despre situaţia Diecezei şi despre cea a preoţilor romano şi greco-catolici care erau prigoniţi de noul regim.