Poţi să nu crezi în Dumnezeu, dar când uşa masivă a sălii cazanelor se dă la o parte realizezi că diavolul sigur există. În încăperea înaltă cât un bloc cu 16 etaje, cazanul îşi mocneşte raţia de cărbune. Pâcla ce ţine loc de aer duduie. O pulbere fină acoperă totul, de la haine la plămâni, lăsând neînnegrit doar albul ochilor. "Nu vă pot lăsa să mergeţi mai departe. E prea periculos", zice inginerul reporterului care încuviinţează.

Muncitorii de la cazane nu se bucură însă de acest lux. Bărbaţi cu masca pe figură urcă tot la câteva ore, în beznă, pe scări şubrede de fier, la 8, 19 sau 45 de metri, să învârtă robineţi gigantici. Întotdeauna doi, pentru că de unul singur nu-i sigur că s-ar mai întoarce careva viu...

Stare de asediu

CET-ul e o uzină sub asediu. Angajaţii au ordin să ţină în viaţă bătrâna centrală cu orice preţ. Se lucrează în condiţii de front, cu aerul încărcat de pulberi care te face să scuipi mâzgă, în miros de sulf care îţi duc în gură gust de ouă clocite, cu noroi până la glezne, în vipia cazanelor şi crivăţul benzilor transportoare.

Vilhem Bauman, inginer la CET OradeaAbia în primăvară, la inaugurarea noii turbine pe gaz, bătrâna centrală pe cărbune va putea fi lăsată să se prăbuşească. Până atunci, însă, cu niciun preţ nu! "CET împlineşte 50 de ani. A fost construit după o tehnologie la nivelul anilor ’60. E normal să fie depăşit", explică inginerul Vilhelm Bauman (foto). După o jumătate de secol în care a revărsat valuri de fum şi pulberi, centrala se apropie de pensie plină de boli profesionale. Doar oamenii care o ţin în viaţă n-au voie să se plângă...

În măruntaiele centralei

Dacă descărcarea vagoanelor cu cărbune e muncă de ocnaş, întreţinerea cazanelor este batalion disciplinar. "Când pleci, iei masca de gaze cu tine. Doamne fereşte să urci singur pe cazan. Acum două săptâmâni i s-a făcut rău unui muncitor. Noroc cu colegu-său, că l-a tras după el, altfel acolo rămânea", povesteşte un muncitor.

În sala cazanelor e o beznă de iad spartă pe alocuri de scântei ce ţâşnesc din încheieturile instalaţiilor şi becuri chioare, comuniste. Atmosfera de film de groază e întărită de pulberea de cărbune care încarcă aerul şi întunecă privirea. Straturile de praf de câte un metru aşternute pe cazane sunt risipite doar la avarii. Aburul fierbinte tună atunci, transformând praful într-o smoală neagră care mânjeşte tot - maşini, haine, obraji, plămâni.

În caz de avarie totul o ia razna. O bubuitură străbate centrala, iar peste se lasă bezna. În loc să iasă pe hornul înalt de 220 metri, fumul scapă prin toate încheieturile. "Când bubuie ceva nu ai ce să faci. Fugi ca poţocul şi aştepţi să se limpezească. Dacă te bagi în fum ca prostul, acolo rămâi!", spune un muncitor. Pentru ca sudorii să se poată apuca de peticit, răcirea cazanului durează până la 24 de ore. Peste iarnă oraşul se încălzeşte cu două cazane, iar unul e ţinut tot timpul în rezervă. Pornirea lui, însă, poate dura patru ore.

Cea mai recentă avarie, la începutul lui februarie, s-a lăsat cu sute de reclamaţii din partea orădenilor. "Înţeleg că oamenii sunt supăraţi, dar dacă în oraş se simte fumul şi praful, vă daţi seama ce e aici", zice un muncitor. Energeticienii sunt revoltaţi că, pentru a economisi bani, conducerea nici măcar nu le recunoaşte condiţiile grele de muncă.

Muncă grea şi... gratis

Angajaţii şi-au pierdut beneficiile pentru condiţii grele de muncă încă la începutul anilor 2000. Deşi de atunci instalaţiile s-au învechit şi mai mult, conducerea nu le-a mai recunoscut nici măcar grupa a doua de muncă. "Pentru grupa a doua omul trebuie să fie în condiţii grele cel puţin 70% din timpul de lucru. Or, la cazane, muncitorul vine, face ce are de făcut şi pleacă, nu stă acolo tot timpul", explică inginerul Bauman.

Revoltaţi, în primăvara lui 2013, 239 salariaţi au cerut Tribunalului să le constate condiţiile de muncă. După doi ani de proces, cu expertize şi contraexpertize, instanţa a dat câştig de cauză pentru 144 de muncitori. Cam 20 din ei s-au şi pensionat, bucurându-se de avantajele grupei a doua de muncă. După intrarea în insolvenţă, însă, Electrocentrale a făcut recurs la Curtea de Apel Oradea. Magistraţii au anulat sentinţa Tribunalului, iar muncitorii s-au trezit şi fără pensie, şi puşi la plată. "Mi-au tăiat pensia şi m-au pus să şi returnez 25.000 lei", povesteşte un bărbat. Muncitorul s-a rugat de şefi să-l ia înapoi la lucru, ca să aibă din ce plăti statului. Asemeni centralei, acum stă în câmpul muncii cu de-a sila până va cădea de pe picioare...

Sacrificaţi

Muncitorii se consideră sacrificaţi ca pompierii de la Cernobîl. "Primarul Bolojan îşi face capital politic pe pielea noastră: ca să nu ne plătească drepturile, ţine gigacaloria ieftină", spune un bărbat. Avocatul angajat de energeticieni, Paşcu Balaci, este de aceeaşi părere. "N-am văzut niciodată atâta adversitate împotriva propriilor angajaţi. Nu se poate ca angajaţii de la CET-ul din Arad, care e mult mai nou, să beneficieze de grupa a doua de muncă, iar cei de la Oradea nu", spune Balaci. Avocatul a cerut strămutarea unui nou proces la o instanţă din alte judeţe, poate aşa muncitorii vor avea mai mult noroc.

Stănel Necula, administrator special al ElectrocentraleCulmea, Stănel Necula (foto), administratorul special al Electrocentrale, spune că nici nu şi-a dorit orbeşte să câştige procesul. "Eram obligat să fac recurs, că altfel mă lua la întrebări Curtea de Conturi. Dacă o comisie de specialişti spune că se întrunesc condiţiile pentru grupa a doua de muncă, eu nu am nimic împotrivă", spune Necula. Şeful termoficării orădene recunoaşte însă că odată cu uzarea centralei condiţiile de muncă au devenit şi mai grele. Şi nici oamenii, nici CET-ul nu îşi permit să se pensioneze. Nu încă...


CET-UL MUZEU
Centrala pe gaz intră în probe

CET-ul pe cărbune din Şoseaua Borşului va fi închis, cel mai probabil, în aprilie, când va fi pusă în funcţiune noua centrală pe gaz. "Aici ar putea fi amenajat un parc tematic industrial ori s-ar putea pune bazele unei platforme industriale moderne. Decizia aparţine Consiliului Local", spune Stănel Necula.

Electrocentrale a început dealtfel pregătirile pentru a prelua noua centrală pe gaz. "Lucrările sunt finalizate în proporţie de 98,5%. Mai avem de făcut doar izolaţia la acumulatorul de căldură, care nu poate fi montată înainte de finalizarea probelor de presiune, şi amenajarea unor căi de acces şi spaţii verzi", spune Ioan Maghiar, managerul de proiect.

Noua centrală a fost deja racordată la reţeaua de gaz şi urmează să obţină avizele pentru descărcarea în sistemul energetic naţional a curentului electric obţinut în timpul probelor turbinei, programate în luna martie.