Chemarea pământului: Două gemene studente au devenit femei de afaceri prospere, îngrijind... oi!

Puteau merge oriunde în lume. Au preferat, însă, cu bune şi rele, lumea de acasă. Mai mult, au dat confortul oraşului pe viaţa la ţară. "Noi aici am copilărit, la Bălaia, era normal să vrem să facem ceva aici", spun Daniela şi Denisa Buzle.

La fel gândesc alţi peste 800 de bihoreni care s-au stabilit la ţară în ultimii doi ani, profitând de ajutoarele acordate din fonduri europene pentru instalarea tinerilor fermieri. Ceea ce înseamnă 12,4 milioane euro investiţi în fermele din Bihor!

Gemenele de la stână

Gemenele Buzle vorbesc despre oi cu firescul cu care alte fete de vârsta lor povestesc despre parfumuri sau "ţoale". Au crescut lângă stâna pe care părinţii lor o au în Bălaia, comuna Tileagd, şi îi ştiu toate secretele.

"Acum e cel mai puţin de lucru. Din septembrie, când se bagă berbecii, până în ianuarie, când încep să fete oile, e mai linişte", explică Daniela. Munca vine odată cu mieii. "Iarna trecută au fost zile în care am avut şi 50 de miei. Dacă nu eşti acolo, oaia aflată la prima fătare poate lăsa mielul sau, între sute de alte oi, acesta se poate pierde şi, fraged fiind, moare de frig", completează Denisa.

Studente în anul III la Facultatea de Protecţia Mediului din Oradea, gemenele se specializează în controlul şi expertiza produselor alimentare. "Învăţăm despre lapte, brânzeturi şi alte produse, iar asta ne foloseşte", spune Daniela.

La finalizarea studiilor, tinerele vor aplica pentru posturi la Sanepid sau la Protecţia Mediului. Dacă nu reuşesc, nicio problemă. Şi-au împărţit ferma familiei şi, după ce au semnat în urmă cu o lună contractul pentru ajutorul acordat la instalarea tinerilor fermieri, fiecare are la dispoziţie 12.000 euro pentru a-şi dezvolta exploataţia. "Tata nu a vrut la început, dar până la urmă s-a lăsat convins", povesteşte Daniela. Banii i-au investit în terenuri pe care vor semăna plante furajere. "Aşa vom avea cu ce ţine oile peste iarnă", explică Denisa.

Numai la export!

Pe cât sunt de fragile fetele, pe atât sunt exploataţiile de mari. Denisa are 168 de oi, 40 de familii de albine, 3 vaci şi 2,5 hectare de teren, iar Daniela "păstoreşte" 841 de oi, 5 vaci şi 8 hectare de pământ. Muncesc mult, dar cu folos. Dacă lactatele le vând în piaţă, mieii îi dau la export. "Vindem la arabi de ani de zile. În primăvară am dat 500 de miei la un singur transport", spune Daniela. Mielul vândut la stână costă cam 200 lei, aşa că nu merită dus la piaţă. "La noi, în Bihor, nu se prea caută carnea de oaie", explică Denisa.

Câştigul de peste an se stabileşte la căderea zăpezii. Iarna, când turmele se retrag la saivan, rămân doar doi ciobani de ţinut cu salariu, mâncare şi ţigări, dar în schimb cresc cheltuielile cu furajele. "Pe iarnă grea, când nu le poţi scoate la câmp, 1.000 de oi mănâncă şi 50 de baloţi de fân pe zi. Pe iarnă uşoară, nici nu ştii că le ai. E mai greu să ţii 5 vaci decât o turmă de oi", spune Daniela. Iar fermierii experimentaţi îi dau dreptate...

Întoarcerea acasă

Florin şi Elena Panc din Tilecuş, aceeaşi comună Tileagd, ţin o fermă cu 82 de vaci, 440 de oi, 30 de capre şi 50 hectare de teren. S-au întors în ţară în 2008, după 8 ani de muncă în Italia. Florin a lucrat noaptea paznic, iar ziua a fost om bun la toate. Lenuţa a făcut curăţenie. Cu banii strânşi au vrut să deschidă o afacere. Ea şi-a dorit o fabrică de paste făinoase, el o fermă. "Eu tăieţei nu ştiu face, dar la animale mă pricep. Am zis să începem cu ceva sigur şi treptat să ne extindem", povesteşte Florin (foto).

De cei 40.000 euro primiţi ca ajutor de instalare, soţii Panc vor cumpăra teren. "Vrem să luăm pământurile de lângă fermă, ca să nu mai avem discuţii cu vecinii că le-au călcat vitele noastre", spune tânărul. Deşi are credite de 80.000 euro, ipoteci pe toate proprietăţile, plus două familii de angajaţi care trebuie plătiţi lună de lună, ferma e o afacere pe plus. Pământurile dau hrana pentru animale, iar animalele dau laptele şi brânza ce iau calea magazinelor din Oradea. "Nu putem produce cât am putea vinde. Suntem foarte mulţumiţi. Plătim rata de 6.000 lei pe lună la bănci, acoperim toate celelalte cheltuieli şi ne rămân şi bani să trăim", spune Lenuţa.

Câştigul adunat vor să-l reinvestească. "La primăvară o să cumpăr măcar 100 de oi. Mănâncă mai puţin şi sunt mai cu folos decât vitele", socoteşte Florin. Mândru de ceea ce a realizat, tânărul fermier recunoaşte că n-ar fi reuşit fără experienţa străinătăţii. "Patronul meu din Italia era un fost ţăran venit la Roma în palton şi cizme. Avea o vorbă: «Dacă vrei să reuşeşti, fă din pasiune!». Avea dreptate", zice bărbatul.

"Tată" de albine...

Din pasiune s-a întors la ţară şi Sebastian Tirla (foto). Şi nu pentru că n-ar fi avut de ales! Medic rezident la Spitalul Judeţean, Sebi a primit 12.000 euro din fonduri europene pentru a-şi dezvolta stupina din Bălaia. "Mi-am luat centrifugă, lăzi şi o remorcă pentru transportul stupilor".

Afacerea a pornit dintr-o joacă. "Pe la 14 ani am găsit un roi de albine. Le-am ţinut o vreme într-o cutie, dar au murit. Apoi mi-am cumpărat prima familie de albine, mi-am luat primii stupi şi tot aşa. Acum am 100 de stupi, dar vreau să ajung la 150", îşi expune tânărul planul.

Sebastian îşi împarte ziua între gărzi, operaţii şi albine. "Pentru mine e o relaxare. Mi-am făcut un stil de lucru cu intervenţii minimale. Deschid fiecare stup doar o dată pe săptămână", explică doctorul apicultor.

Vara lui 2013 nu a fost deloc bună pentru apicultură. "Când a dat floarea de salcâm a fost frig, când a apărut floarea de tei a plouat. Singura miere pe care am scos-o a fost de la cele 50 de familii pe care le-am dus în culturi de floarea soarelui", povesteşte tânărul. Cu toate acestea, nu e deloc supărat. În fond, are la dispoziţie încă doi ani în care să demonstreze că îşi poate creşte afacerea. Încet, dar sigur. Ca albinele...

"Mâncarea este o afacere sigură, care va avea căutare tot timpul. Un pantof îl mai pingeleşti, un pantalon îl mai peticeşti, dar stomacului trebuie să-i dai ce îi cere..."

Florin Panc, agricultor

INVESTIŢII DE MILIOANE
"Viitoarea clasă de mijloc"

Potrivit evidenţelor Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (OJPDRP), în Bihor au fost instalaţi, din 2011 şi până în prezent, 538 de fermieri sub 40 de ani. La aceştia se adaugă încă 290 care şi-au semnat contractele de finanţare în ultimele două luni.

Sprijinul financiar se acordă tinerilor cu vârsta de maxim 40 de ani, care se instalează pentru prima dată în exploataţii agricole ca şi conducători ai acestora. Prima de instalare începe de la 12.000 euro şi poate urca până la 40.000, în funcţie de mărimea exploataţiei. Până acum, în Bihor au fost atrase 12,4 milioane euro.

"Scopul programului este de a ajuta tinerii conducători de exploataţii. Aceşti fermieri care nu se pot compara nici cu marii agricultori care deţin mii de hectare, dar nici cu fermele de subzistenţă, vor fi viitoarea clasă de mijloc a satelor bihorene. Acum sunt obligaţi prin contracte să îşi crească exploataţia agricolă cu 30% în următorii trei ani. După ce au prins gustul, mai târziu o vor face fără să-i oblige nimeni", spune Cristian Buzlea (foto), directorul OJPDRP Bihor.

O veste bună pentru tinerii fermieri este aceea că începând din 2014 pragul maxim al ajutoarelor va fi majorat la 70.000 euro. Numai să fie muşterii interesaţi...