Sunt copii "normali", sănătoşi, întregi la trup şi la minte, cărora le pui cheia în gât şi-i poţi trimite să se joace în curtea blocului de dimineaţa până seara. Dar există şi copii care nu reuşesc nici la 4 sau la 5 ani să meargă ori să mănânce singuri, să comunice ori măcar să înţeleagă lumea din jurul lor. Pentru aceştia s-au înfiinţat grădiniţe speciale, unde au fost angajaţi specialişti anume pregătiţi pentru recuperarea lor.

Ce te faci, însă, când profesioniştii îşi scurtează zilnic programul, iar vara închid grădiniţele pentru a-şi lua vacanţă mai repede? Ca părinte, suferi că micuţul tău e lăsat fără terapii şi nu-ţi rămâne decât să te rogi ca până la toamnă să nu-şi piardă deprinderile simple, abia învăţate cu multă greutate.

De la teorie...

De şase ani, toate grădiniţele din Bihor care aveau grupe speciale - rezervate copiilor cu grave deficienţe de tot felul, de la cele locomotorii până la cele de natură mintală - au fost încorporate, câte două sau trei, în şase aşa-numite Centre Şcolare pentru Educaţie Incluzivă. În esenţă, principiul e că, oricât de sever le-ar fi handicapul, în asemenea grupe speciale copiilor cu handicap le pot fi acordate îngrijiri specifice, de la vârste foarte mici, chiar şi de la 2 ani, până la 8, 9 ani sau 10 ani, când ceilalţi copii, cei sănătoşi, merg de mult la şcoală.

Cum era şi normal, preşcolarii din grupele speciale beneficiază prin lege de terapii de recuperare, individuale şi de grup, de kinetoterapie, educaţie psihomotrică, terapii ale tulburărilor de comportament, de educaţie senzorială, logopedie etc. Şi, tot logic, la astfel de grupe au fost încadrate cadre anume pregătite să ajute copiii să-şi depăşească handicapurile: să-i înveţe să meargă, să apuce singuri un obiect, să articuleze măcar câteva cuvinte simple ori să privească în ochii unei persoane care le vorbeşte. Lucruri care, dacă pentru un copil sănătos sunt cât se poate de naturale, pentru un copil cu nevoi speciale sunt adevărate cuceriri, obţinute după luni sau chiar ani de eforturi.

... la practică

"Considerăm că fiecare copil este o valoare, un caz unic, o provocare pentru inovaţie, având nu doar dizabilităţi, ci şi potenţialităţi, astfel încât realizăm recuperarea lui la nivelul maxim posibil, în scopul integrării profesionale şi sociale. Deşi sunt diferiţi, copiii cu deficienţe au acelaşi nevoi sufleteşti ca noi, pentru că şi în ei există acea scânteie din lumina divină. În ochii lui Dumnezeu toţi suntem egali". Aşa sună sloganul unuia din cele şase centre şcolare pentru educaţie incluzivă din judeţ. Între teorie şi practică, însă, e un hău. O spune din proprie experienţă mama unui copil dintr-o unitate cu grupe speciale, Grădiniţa cu Program Prelungit (GPP) nr. 20 Oradea, încorporată, împreună cu altele două, în Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Cristal.

Copilaşul ei s-a născut sănătos, cu scor Apgar 9/10, dar un accident suferit la vârsta de 8 luni i-a marcat destinul pentru întreaga viaţă. Atunci a fost operat într-o clinică privată, unde a rămas fără oxigen deoarece, pur şi simplu, conducerea acesteia nu îşi calculase corect necesarul. Rezultatul? Rămas fără aer până la intervenţia unei ambulanţe echipate corespunzător, creierul său a suferit deteriorări masive, astfel încât la 5 ani micuţul poartă în continuare scutece, nu reuşeşte să-şi ţină singur biberonul pentru a se hrăni şi nu poate să se deplaseze decât susţinut. De comunicat cu o persoană din jur, nici vorbă!

Orar scurtat

Încadrat în gradul de handicap cel mai sever, copilul frecventează GPP 20 de doi ani, perioadă în care părinţii săi au constatat felul în care educatoarele, deşi mai consistent plătite decât colegele lor de la grupele obişnuite, cu salarii de 1.400-1.800 lei, au devenit tot mai indolente cu micuţii aflaţi în grija lor. Asta deşi la o grupă specială cu şase preşcolari sunt alocate nu mai puţin de patru cadre: o educatoare, un kinetoterapeut, un psihopedagog şi un aşa-numit profesor de sprijin!

"Teoretic, programul de lucru al grădiniţei începe la 7.30 şi se încheie la 17.30, dar practic nu e respectat. Noi ducem copilul dimineaţa pe 8.30, fiindcă mai devreme nu vin educatoarele. Copiii culeşi din cartiere cu microbuzul grădiniţei sunt aduşi pe 9, uneori şi mai târziu. După-amiaza, copiii sunt luaţi de părinţi la ora 15.00, cel târziu 15.30", povesteşte orădeanca. Problema nu e doar că orarul e aproape înjumătăţit, dar şi că educatoarele nu lucrează cu micuţii decât cel mult trei ore pe zi, de la 9 la 12. În rest, de ei se ocupă infirmierele. "Oricât de binevoitoare ar fi, iar la grădiniţa noastră sunt, infirmierele nu au totuşi calificarea necesară pentru terapiile speciale", spune femeia.

"Nu mai vine nimeni"

Ceea ce a făcut-o să-şi reverse oful e, însă, faptul că educatoarele au "furat startul" şi la intrarea în vacanţă. "La începutul lunii iunie, la serbare, ni s-a spus că vacanţa va începe la 1 iulie, dar vineri, pe 23 iunie, ni s-a spus să nu mai ducem copilul după Rusalii, din 26 iunie, pentru că nici ceilalţi n-o să mai vină. Ce era să facem? Nu l-am mai dus...", povesteşte femeia. Ulterior, discutând cu alţi părinţi, a aflat că tuturor li s-a servit aceeaşi poveste şi fiecare a crezut că el ar fi singurul care le-ar "deranja" pe educatoare dacă şi-ar duce în continuare copilul la grădiniţă.

"Nu pot să înţeleg de ce educatoarele nu se mulţumesc cu două luni de vacanţă, deşi este evident că e destul, mai ales că au liber şi în vacanţa de iarnă, şi de Paşti, şi de Rusalii, şi de Sfânta Maria... Ele sunt primele care ar trebui să ştie că pentru un copil cu handicap contează enorm fiecare zi de terapie pe care nu o poate face. Şi, de bine-de rău, mult-puţin, la grădiniţă băieţelul făcea totuşi kinetoterapie şi ergoterapie, şi era într-un grup în care îi făcea plăcere să stea. Acum, de când s-a închis grădiniţa, e în permanenţă agitat. Se trezeşte dimineaţa şi primul lucru pe care îl face este să se îndrepte spre uşă, să plece", povesteşte femeia.

Discriminare şi privilegii

Decizia privind închiderea grădiniţelor aparţine Inspectoratului Şcolar Judeţean, care e şi angajatorul personalului didactic şi nedidactic. Marţea trecută, de altfel, IŞJ a şi anunţat pe site programul conform căruia grădiniţele pot fi închise fie doar în luna iulie, fie doar în august, în niciun caz toate deodată. Scopul e tocmai ca micuţii să poată frecventa cursurile şi pe timpul verii. "Cât timp e închisă grădiniţa la care e arondat copilul, părinţii îl pot duce la o alta, din apropierea casei sau a locului de muncă, pe baza unei simple cereri", explică Voichiţa Vancu, inspectorul responsabil cu învăţământul preşcolar de masă.

12 Rodica Lezeu.jpgRegula nu e valabilă, însă, şi pentru grupele speciale. De ce sunt copiii cu deficienţe discriminaţi? Educatoarele lor au drepturi speciale, spune Rodica Lezeu (foto), directoarea Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Cristal, de care aparţin şi grupele speciale de la GPP 20. "Conform Regulamentului centrelor şcolare pentru educaţie incluzivă, educatoarele de la grupele speciale au normă de lucru 16 ore pe săptămână, adică trei ore şi un sfert pe zi, şi au dreptul la concediu de odihnă 62 de zile lucrătoare pe an, adică 78 de zile, cu tot cu sâmbete şi cu duminici".

Concluzia e simplă: "Nu am dreptul să nu aprob concediile personalului, fiindcă aş încălca statutul cadrelor didactice şi Regulamentul. De altfel, inclusiv Consiliul de Administraţie al Centrului a decis să închidem grupele speciale din 1 iulie până în 31 august". Care ar fi, totuşi, soluţia pentru ca micuţii cu deficienţe să nu rămână aşa mult timp fără terapii? În opinia directoarei, una singură: angajarea de noi educatoare, ceea ce deocamdată e imposibil, dat fiind că încă este în vigoare o Hotărâre a Guvernului Boc care a blocat angajările în sistemul bugetar.

Ocupată

Timp de o săptămână, BIHOREANUL a încercat să afle şi de la inspectoarea responsabilă cu învăţământul preşcolar special, Alina Vese, motivul pentru care copiii cu deficienţe nu pot beneficia de educaţie şi în timpul verii, cum se întâmplă cu colegii lor de la grupele normale. Altfel spus, de ce, pe rând, o grădiniţă cu grupe speciale nu poate rămâne deschisă, prin alternanţă cu celelelalte, care se închid.

Degeaba, însă. Motivând că e ocupată cu examenele de evaluare naţională pe care le susţin absolvenţii claselor a VIII-a, inspectoarea a refuzat o discuţie cu reporterul, comunicând printr-un sms o singură informaţie: numărul copiilor cu handicap afectaţi de închiderea grădiniţelor speciale se ridică la fix 149. Asta ca şi când sarcina inspectoarei ar fi doar să ţină statistici, nu să organizeze activitatea astfel încât copiii să nu sufere.

Cu o asemenea atitudine, micuţii cu deficienţe sunt de două ori dezavantajaţi: şi bătuţi de soartă, şi loviţi de nepăsarea educatorilor şi a şefilor lor.


"ECHITATE"
Mai puţin decât pentru câini

În condiţiile în care angajarea, salarizarea şi verificarea personalului din grădiniţele speciale este atributul Inspectoratului Şcolar, iar Consiliul Judeţean nu poate decât să finanţeze întreţinerea şi dotarea clădirilor acestora, la fel cum Primăria susţine grădiniţele obişnuite, Centrele Şcolare pentru Educaţie Incluzivă mai oferă o aberaţie, din cauză că depind şi de Guvern în ce priveşte alocaţia de hrană a copiilor cu deficienţe.

Aceasta este de doar 5 lei pe zi, o sumă nu doar insuficientă, ci şi umilitoare prin comparaţie, de pildă, cu cei 10 lei pe care Primăria trebuie să-i dea pentru întreţinerea unui câine comunitar ori cu cei 25 lei pe care statul îi asigură locatarilor din penitenciar. "În urmă cu aproape doi ani conducerea Consiliului Judeţean a vrut să aloce mai mulţi bani pentru hrana preşcolarilor din grupele speciale, dar nu s-a putut, fiindcă suma e stabilită printr-o Hotărâre de Guvern", spune directoarea CŞEI Cristal, Rodica Lezeu.

Fosta conducere a CJ s-a mulţumit doar să constate blocajul, fără a face demersuri la Guvern pentru majorarea alocaţiei. Actuala conducere nu avea nici măcar cunoştinţă de această situaţie până să afle de la reporterul BIHOREANULUI.