Despărţirea de un animal de companie este dureroasă şi este uşor de înţeles de ce mulţi stăpâni ar vrea să-şi îngroape căţelul sau pisica într-un loc apropiat, unde să le mai poată omagia loialitatea.
Bihorul nu are, însă, niciun cimitir pentru animale şi nici măcar un serviciu de incinerare a necuvântătoarelor, aşa că stăpânii fie le predau firmelor din alte judeţe sau chiar ţări, fie le caută un loc de veci umbros şi accesibil. Unii dintre ei au ales o pădure de lângă Oradea...
La vecinii din Arad
Administraţia Domeniului Public, care are în grijă şi adăpostul Grivei, este singura din Oradea care asigură serviciul de preluare a cadavrelor de animale. De pe domeniul public, hingherii au obligaţia să preia orice animal mort. "Când suntem sesizaţi, ridicăm cadavrele de animale din oraş şi le predăm apoi unei firme din Arad, cu care avem contract pentru incinerare", spune directorul Liviu Andrica.
Pentru cetăţeni, serviciul se face doar contra cost, la preţul de 5 lei/kg. "Prestăm serviciul doar pentru persoane fizice şi doar pentru animale de companie, nu pentru porci sau găini", zice Andrica. Nu mulţi orădeni apelează, însă, la ADP pentru asta, fie pentru că stau la casă şi pot să-şi îngroape animăluţele în grădină, fie pentru că vor să primească cenuşa înapoi, într-o urnă, ceea ce firma orădeană nu asigură.
Cimitir în lucru
În ţară sunt câteva firme specializate în incinerarea animalelor de companie, la costuri care încep de la 300 lei, în funcţie de talia patrupedului. Graţie apropierii de Ungaria, mulţi orădeni optează şi pentru servicii ale unor firme din ţara vecină, dispuse chiar să filmeze incinerarea.
Pe de altă parte, doi tineri orădeni vor să deschidă cât de curând primul cimitir pentru animale din Bihor, în comuna Lăzăreni. "Mai avem nevoie de o semnătură, ca apoi să putem cere autorizaţia de funcţionare de la Direcţia Sanitar-Veterinară", spune Alex Mada.
Până când vor avea soluţii decente la îndemână, bihorenii improvizează. În pădurea din Paleu au apărut mai multe morminte de animale, săpate clandestin, probabil de orădeni care vor să aibă aproape un loc în care să-şi amintească de prietenii lor cu patru lăbuţe...