Cei care au crezut că Ilie Bolojan se va linişti după un tur de forţă, în care s-au investit 200 milioane euro în măruntaiele Oradiei, se înşală. Ne aşteaptă pentru viitorul cincinal alte 200 milioane, numai bune de păpat, că tot vin de la Uniunea Europeană.
Actualul primar a trasat deja sarcini mobilizatoare, aşa că ne mai aşteaptă nişte ani de şantiere, de centuri, de drumuri făcute peste haturi. Mai rămâne de văzut dacă aceste directive le-a trasat pentru alţii sau pentru propria persoană.
Sunt adeptul valorificării oricărei conjuncturi favorabile, iar acum ar fi o greşeală de neiertat să nu profităm de purcoiul de bani care se prăvale peste noi, cu tot disconfortul pe care îl pot provoca şantierele. Sunt ţări care au beneficiat din plin de fondurile de coeziune, iar exemplele vorbesc de la sine. Beneficiind de o clasă politică mai puţin coruptă, spaniolii s-au ales cu cea mai mare reţea de autostrăzi din Europa.
Totuşi, ar trebui să ne uităm şi la nuanţe. Deja oraşul începe să arate suficient de bine încât să ne permitem să-i dăm ştaif. Asta dacă vrem cu adevărat să avem turişti. Apoi, mai cred că a sosit momentul ca toate, dar absolut toate străzile să fie asfaltate.
Oradea merită mai mult decât un festival al porcului sau o chermeză finalizată cu târgul pălincarilor. Mai multă lumină, marmură din belşug, fier forjat cât cuprinde, clădiri renovate, festivaluri de teatru şi muzică, toate ne-ar face viaţa mai frumoasă. Chiar dacă, alături, buldozerele ar mai face nişte praf şi zgomot îngropând conducte de termoficare...