Am scris despre vrăjmăşia pe care organele şi agenţiile de la Bucureşti o arată faţă de orădeni. Acum mă voi referi la ura unor orădeni faţă de cam tot ce mişcă în oraşul ăsta. În haosul creat de marile investiţii ce trebuie finalizate până în decembrie apar, pe lângă greşelile edililor, şi tălpi puse de "binevoitori", mânuiţi de păpuşarii politici.
Când s-a început tăierea copacilor, arbuştilor şi a gardului viu din Piaţa Unirii, iute şi degrabă au intervenit vigilenţii flăcăi de la ITRSV, ca să verifice dacă există declaraţie pentru transportul materialului lemnos. Şeful Inspectoratului de Regim Silvic, Dacian Iova, un pedelist răspopit în pesedist, e foarte vigilent să aplice legea când e vorba de nişte vreascuri. Din păcate, însă, nu acţionează cu aceaşi fermitate când munţii Bihorului sunt cheliţi fără ca măcar angajaţii lui să-şi mişte dosurile din birouri.
Trebuie să ai obraz cât scoarţa copacilor, dacă tot suntem în domeniu, să acţionezi cu dublă măsură doar pentru a-ţi arăta slugărnicia faţă de partidul care ţi-a dat un blid de terci. Păi, toate lemnele care erau în Piaţa Unirii un boschetar le-ar fi dus cu căruciorul de butelii în juma’ de zi. Dacă, prin absurd, chiar vrea să aplice legea pentru toţi, alde Iova şi asociaţii n-au decât să iasă la vânătoare pe la Dobreşti şi Sudrigiu, să oprească trailerele care circulă nestingherite cu lemnul furat.
Similar e cazul cu iubitorii de clorofilă. Se spânzură de câte un copac uscat din Oradea, dar nu s-ar mişca să vadă adevăratele dezastre ecologice din munţi. Mize mici, oameni pe măsură! Oamenii politici orădeni şi cei din administraţie nu se împart în cei care fac şi cei care nu fac. Ci în cei care fac şi cei care nu-i lasă pe primii să facă ceva.