Îmi povestea un drumar că acum câțiva ani stătea pe holurile Ministerului Transporturilor, în speranța că va putea ajunge la ministru să-i prezinte problemele. În schimb, ambasadorii, printre care și cel al Austriei, intrau nestingheriți, ca să asigure de lucru firmelor din țările lor.
Dacă aș fi ascultat discursul tardiv și bleg al lui Iohannis la radio, aș fi crezut că vorbește cancelarul Austriei. Cancelarul român ne cere răbdare și insistă că nu se pune problema de boicotare a companiilor austriece de către firmele de stat românești.
De 11 ani avem răbdare să intrăm în Schengen, dintre care 8 ani s-au scurs sub măreața cârmuire a inutilului de la Cotroceni. Nu știu în ce calitate vorbește el în numele companiilor de stat. Dacă CNAIR își mută conturile de la o bancă austriacă la una românească pentru că primește condiții mai avantajoase și se bagă Iohannis pe fir, n-ar fi motive temeinice de suspendare?
Povestea asta că tot românii suferă din pricina boicotului e pură propagandă. Înainte de votul din JAI ați văzut vreo reacție de sprijinire a României din partea firmelor cu capital austriac? Băncile lor au deschis gura doar când a apărut pericolul boicotului. A te muta de la o bancă la alta nu înseamnă că angajații români vor suferi. O bancă în declin își va pierde angajații, care se vor muta la băncile care preiau noii clienți.
Cât despre firmele de construcții, câți angajați credeți că au PORR sau Strabag? Câte utilaje, câte camioane, câte baze de producție? Câștigă licitații peste licitații, după care angajează în subantrepriză sclavi din România.
Singurele care vor suferi în urma boicotului vor fi laptopurile cu care au venit din frumoasa lor țară. Și, bineînțeles, cancelarul României, care iese din hibernare doar când interesul prietenilor lui e pus în pericol.