Un eveniment a cărui raritate e întrecută doar de cea a fenomenelor din tratatele de astronomie m-a ţintuit joia trecută în faţa televizorului: în Piaţa Revoluţiei, PDL se întorcea la popor precum beţivul încărcat cu tandreţuri la nevasta abuzată. Alde Videanu, Blejnar, Boureanu, Ungureanu (TR şi MR), Ridzi, Udrea, Anastase, Macovei se arătau în viu ca salvatori ai naţiunii, după ce patru ani (văd că deja uitaţi) s-au specializat în furat de voturi şi strâmbat de legi în Parlament, iar în Guvern şi-au dat, cum laudae, monumentale doctorate în jaf bugetar.

După ce patru ani a jignit sistematic întreaga societate, începând cu un fost conducător demn de tot respectul (Regele - "un trădător, slugă la ruşi") şi continuând cu restul lumii, în plen ("ciocu' mic, acuma noi suntem la putere!") şi pe secţiuni (medicii - "să plece!", poliţiştii - "nişte beţivi nemernici", profesorii - "scot numai rebuturi"), şi la doar câteva luni după ce, într-un acces colectiv de sinceritate a spus în cor ce crede despre popor ("mahalagii inepţi", "ciumpalaci", "viermi"), aceeaşi grupare s-a trezit subit să-l reevalueze la dreapta-mprejur: viermii deveniseră, printr-un miracol, cetăţeni!

Am rămas siderat. Ziua în amiaza mare, ceata îşi ştersese balele şi, profitând de amnezia victimei, o acoperea cu declaraţii de dragoste! Te iubesc, poporule, numai să nu mă părăseşti! Îţi dau ce vrei tu, "democraţie", "justiţie", "stat de drept", dar nu mă alunga!

Percepţia mea, rezumată aici simplist, poată fi contrazisă, desigur, de orice suporter al preşedintelui tocmai suspendat. Da, este adevărat că USL e plină de penali! Da, o fi adevărat că Ponta e un plagiator! Da, cei care ne guvernează de două luni sunt plini de multe alte bube! Dar nu despre asta este vorba acum. Acum e şansa unui popor batjocorit în formă continuată să decidă dacă exilează sau păstrează în fruntea sa un politician care, departe de a fi schimbat sistemul ticăloşit, l-a supus şi i-a devenit comandant suprem.

Fiecare e liber să gândească după cum îl duce capul. În ce mă priveşte, liber fiind, văd în votul pentru demiterea preşedintelui o uriaşă şansă pentru toţi. Dacă USL-iştii se pot bucura că scapă de un satrap care la orice pas le dădea la gioale, chiar şi PDL-iştii pot avea de câştigat, măcar pentru că nu vor mai avea cui să bată din călcâie, răcnind regulamentar "da şefu', câtă dreptate aveţi!".

Cel mai câştigat ar putea fi, însă, poporul. Nu numai pentru că fiecare familie din această ţară va putea scoate din viaţa sa de zi cu zi pe cel din pricina căruia fratele îi scotea ochii fratelui, ci mai ales pentru că vor da tuturor celorlalţi politicieni un avertisment înfricoşător: cine seamănă vânt culege furtună, şi cine face ca el ca el va păţi!