Un cadou oferit de Guvernul Radu Vasile fraţilor Ioan şi Viorel Micula, anulat de Guvernul Adrian Năstase, se răzbună pe Guvernul Ponta.

După ce au câştigat la Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor privind Investiţiile (CISDI) de la Washington procesul intentat statului român din cauza suprimării înlesnirilor fiscale pentru grupul European Food, iar anul trecut l-au forţat să le achite despăgubirile de 250 milioane dolari sechestrându-i acţiunile la Petrom, magnaţii bihoreni s-au trezit că oficialii Comisiei Europene interzic Guvernului orice plată către ei, ceea ce îi face să ameninţe cu un nou proces. De data aceasta de 2,5 miliarde euro, cât toate investiţiile pe care le-au făcut în ultimii 25 de ani.

Încurcătura în care a intrat statul influenţează, însă, nu doar bugetul României, ci şi negocierile dintre SUA şi UE pentru tratatul de liber schimb, astfel că în bătălie a intervenit şi Comisia Europeană. Motivul? Dacă România ar da vreo facilitate firmelor acestora, ar încălca însuşi tratatul Uniunii Europene.

Mere, pere în panere...

Plecaţi în Suedia în 1989, dar întorşi după doi ani, fraţii Ioan şi Viorel Micula sunt doi dintre marii exponenţi ai capitalismului original românesc. După ce au făcut importuri masive de alcool, au reinvestit profiturile înfiinţând în zona de baştină, Rieni-Sudrigiu, prima platformă modernă de industrie alimentară din România. Cu atuul celor 10.000 de angajaţi, votanţi pentru un partid sau altul, fabricile le-au fost lăudate de puternicii zilei, de la Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu până la Adrian Năstase şi Gabriel Ţepelea, fost lider al PNŢCD în guvernarea CDR.

Cei doi au profitat din plin de influenţa căpătată în 1998, când Guvernul Radu Vasile a declarat zona defavorizată, instituind facilităţi fiscale, cu impozite şi taxe reduse, pe o perioadă de 10 ani. În 2004, însă, grăbit să obţină aderarea la UE, care restricţionează sever ajutoarele de stat, Guvernul Năstase a anulat statutul special al zonei. Invocându-şi cetăţenia suedeză şi existenţa unui acord bilateral de protejare a investiţiilor încheiat în 2003 de România şi Suedia, în 2005 fraţii Micula au intentat statului un proces la cel mai înalt tribunal arbitral din lume, CISDI, de la Washington, cerând daune de 250 milioane dolari, echivalentul investiţiilor nerealizate prin abrogarea înlesnirilor.

... ce se dă nu se mai cere

Atât statul, cât şi cei doi oameni de afaceri au cheltuit enorm pentru câştigarea procesului. Guvernul a plătit 11,5 milioane euro firmelor de avocatură Freshfields Bruckhaus Deringer şi Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, iar fraţii Micula 18,4 milioane euro caselor Dragne&Asociaţii, Shearman&Sterling şi King&Spalding. În decembrie 2013, cei trei arbitri (un elveţian, un bulgar şi un egiptean) au dat câştig de cauză European Food, hotărând ca statul să le achite despăgubirile, deoarece prin anularea după 6 ani a stimulentelor promise investitorilor pentru 10 ani nu a asigurat "tratament corect şi echitabil" celor doi "suedezi", ceea ce e o încălcare a tratatului între cele două state.

Explicată pe 370 de pagini, sentinţa a consfinţit prima înfrângere a statului la CISDI, fiind primită, evident, cu satisfacţie de afacerişti. "Statul trebuie să înţeleagă că un investitor nu poate să creeze valoare adăugată decât dacă regimul juridic şi economic devine predictibil, transparent, rezonabil şi consecvent", spunea Ioan Micula, acuzând necontenita schimbare a legilor şi creşterea fiscalităţii.

Cu dus-întors

După decizie, România a introdus o acţiune în anulare, ce va trebui analizată de un comitet ad-hoc (alcătuit dintr-un mexican, un spaniol şi un somalez), dar în ţară fraţii Micula au cerut executarea hotărârii, prin plata imediată a 80% din despăgubiri. În martie 2014, Tribunalul Bucureşti le-a autorizat solicitarea, iar un executor a stabilit Ministerului Finanţelor un termen de 6 luni pentru conformare.

În decembrie European Food a obţinut sechestrarea pachetului de acţiuni (20% din total) deţinute de stat la compania OMV-Petrom şi, în cele din urmă, autorităţile au decis să achite obligaţia fixată de CISDI prin compensarea despăgubirilor cu datorii ale firmei către bugetul de stat, în valoare de 76 milioane euro.

Guvernul a informat ulterior Comisia Europeană că a făcut compensarea, dar în februarie 2015 CE a ameninţat România cu un proces la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Motivul? Prin acordarea scutirii de la plata taxelor, Guvernul a încălcat legislaţia comunitară privind ajutorul de stat.

"Punerea în executare a hotărârii arbitrale ar echivala cu acordarea unui ajutor nou incompatibil, care face obiectul normelor privind ajutoarele de stat. Comisia regretă că România a pus deja parţial în executare hotărârea, prin anularea datoriilor fiscale restante ale European Food", a precizat CE într-un comunicat, făcând trimitere la tratatul de funcţionare a UE, care nu doar condiţionează acordarea ajutoarelor de stat, ci şi obligă la informarea prealabilă a CE în legătură cu acestea.

Banii înapoi!

Lunea trecută, CE şi-a confirmat ferm poziţia şi, mai mult, a cerut statului român să recupereze ajutorul acordat. "În urma unei investigaţii amănunţite, CE a ajuns la concluzia că suma plătită celor doi investitori suedezi drept despăgubiri ca urmare a anulării unei scheme de ajutor pentru investiţii încalcă normele UE privind ajutoarele de stat. Beneficiarii trebuie să ramburseze toate sumele primite, care sunt echivalente cu cele acordate în cadrul schemei de ajutoare care a fost anulată", a arătat CE. În caz contrar, România riscă o amendă consistentă, de ordinul sutelor de milioane de euro.

"Fraţii Micula trebuie să returneze tot ce au primit ca despăgubire, 76 milioane euro plus dobânzi. Pentru restul sumei câştigate în instanţă (n.r. - până la limita celor 250 milioane dolari), banii au fost imobilizaţi într-un cont la Trezorerie. Avem o prevedere în legea ajutorului de stat potrivit căreia, dacă există o investigaţie la nivelul CE privind un ajutor de stat, Ministerul de Finanţe instituie măsuri asiguratorii pentru ca în cazul unei decizii de recuperare a CE aceasta să poată fi pusă în aplicare imediat şi, astfel, să se respecte legile europene. După decizia de arbitraj de la Washington, Ministerul Finanţelor a virat banii într-un cont la Trezorerie pe numele fraţilor Micula, pentru a nu fi în pericol să fie executate active din România, dar în acelaşi timp ANAF a imobilizat suma", a explicat preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, efectele deciziei CE.

Contraatac înzecit

Cum era de aşteptat, anunţul Comisiei Europene i-a determinat pe fraţii Micula să riposteze, acuzând că CE, care este organ executiv al Uniunii Europene, nu poate invalida o hotărâre a CISDI, care este instanţă judecătorească. "Dacă vom primi o asemenea decizie, o vom contesta", a declarat Ioan Micula presei economice, adăugând că va merge până în pânzele albe şi va cere despăgubiri uriaşe dacă Guvernul va respecta decizia CE.

"Vom ataca decizia absolut peste tot unde avem dreptul! Toate pagubele pe care le vom suferi din cauza acesteia le vom imputa statului român. Dacă pierdem aceşti bani şi nu putem face faţă la plăţi din cauza asta, vom cere despăgubiri de 2,5 miliarde euro, valoarea investiţiilor noastre în România", a ameninţat Micula.

Dispută trans-continentală

Litigiul dintre Guvern şi fraţii Micula nu priveşte însă doar relaţia dintre statul român şi cel suedez ori dintre România şi UE, ci şi raportul UE - SUA, în contextul în care oficialii de la Bruxelles şi Washington negociază aşa numitul TTIP (Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii) şi se lovesc de clauza ISDS (Investors - State Dispute Settlement), care garantează integritatea investiţiilor cetăţenilor străini făcute în statele aflate sub incidenţa acestui acord, prevăzând soluţionarea litigiilor la tribunale de arbitraj, nu de către instanţele naţionale ori europene.

La nivelul UE, însă, se consideră că acceptarea clauzei ISDS în TTIP ar da investitorilor americani puteri sporite în faţa statelor europene, a Uniunii însăşi, şi ar permite abuzuri din partea corporaţiilor. În România, clauza ar putea obliga statul, de pildă, să autorizeze companiile americane să exploateze gaze de şist prin fracturare sau să extragă aur prin cianurare, dar şi să restrângă drepturi sindicale precum cel la grevă.

Ca urmare, grupul social-democrat, al doilea ca pondere în Parlamentul European, deşi susţine TTIP, face presiuni pentru eliminarea clauzei ISDS, argumentând că un stat UE poate fi pus în dificultate de o curte de arbitraj în baza mecanismului de protecţie a investitorilor străini. Or, din acest punct de vedere, dosarul Micula vs România ar fi un caz-şcoală, şi tocmai de aceea CE are interesul ca hotărârile CISDI să nu prevaleze asupra deciziilor europene.  

Dacă Ioan şi Viorel Micula vor avea câştig de cauză în final, după recursul de la Washington - ceea ce ar însemna ca americanii să se impună în negocierile cu UE - e greu de prognozat. Până la deznodământ, cert rămâne doar faptul că gemenii porniţi odinioară din Rieni nu şi-au imaginat niciodată că vor fi un "casus belli" între două super-puteri ale comerţului mondial. Fiecare cu interesele sale, dar gata oricând, pentru a se impune, să se folosească chiar şi de gâlceava a doi afacerişti dintr-o ţară mică, precum România, cu propriile lor guverne...


EUROPA vs MICULA
CE, "amica" României

Un detaliu mai puţin în România este că "guvernul" UE, Comisia Europeană, a intervenit de partea statului român în disputa cu fraţii Micula de la CISDI. În calitate de "amicus curiae" (prieten al Curţii), CE a informat tribunalul arbitral că despăgubirile cerute de cei doi oameni de afaceri ar însemna ajutoare de stat, iar acestea sunt incompatibile cu legislaţia UE.

De asemenea, CE a explicat la Washington că protecţia investitorilor suedezi prevăzută de tratatul România-Suedia din 2003 nu se putea aplica tocmai din cauza reglementărilor europene ce combat ajutorul de stat, statul nordic făcând parte din UE încă din 1995, iar Romania iniţiind procesul de aderare în acelaşi an, deci anterior acordării de facilităţi pentru European Food. CE a arătat, de asemenea, că tratatele bilaterale dintre statele UE nu pot conţine prevederi contrare legislaţiei comunitare, prin urmare nici clauza ISDS din tratatul româno-suedez nu putea oferi protecţie împotriva legislaţiei UE privind ajutoarele de stat.

Prin decizia din 2013, CISDI a considerat însă că legislaţia europeană nu se aplica în România nici la momentul acordării ajutoarelor, nici la intrarea în vigoare a acordul bilateral româno-suedez, când Romania nu era încă membră UE, astfel că nu i se poate aplica legislaţia europeană pentru acte anterioare aderării.