Ciocu' mic şi valea! Cum se face "curăţenie" la Universitate

Hotărât lucru, Universitatea din Oradea mai are mult până să scape de porecla de "Sorbonică".

O nouă dovadă, dacă mai era nevoie, e păţania profesorului Dinu Drăgan, antrenor emerit de atletism, aflat de peste trei ani în proces cu şefii Universităţii, care l-au pensionat nelegal, pentru tupeul de a fi denunţat impostura unuia dintre preferaţii clanului conducător. Asta după ce aceiaşi şefi s-au folosit de numele său pentru a obţine acreditarea unui masterat la Facultatea de Sport, unde profesorul era titular...

"Veteran" indispensabil

Folosit şi abandonat. Aşa se simte profesorul Dinu Drăgan, unul din cei mai prestigioşi antrenori de atletism pe care i-a avut Oradea, angajat la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport de la înfiinţarea acesteia, în 1964, în cadrul fostului Institut Pedagogic. Pe 1 octombrie 2007, Drăgan împlinea 65 de ani, atingând limita de vârstă pentru pensionare, dar a fost rugat să rămână în activitate chiar de conducerea facultăţii, girată atunci de actualul prorector Iacob Hanţiu (foto). Potrivit legii, îi putea fi prelungit anual contractul de muncă, până la 70 de ani, cu aprobarea Consiliului facultăţii şi a Senatului universităţii.

"Dacă m-aş fi pensionat, ARACIS (n.r. - Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior) nu ar fi acreditat masteratul la sporturi individuale, pe de o parte întrucât eu eram titularul catedrei, iar pe de alta fiindcă, prin plecarea mea, facultatea nu mai îndeplinea condiţia să aibă minim 20% profesori şi conferenţiari din totalul cadrelor titulare. Ca urmare, am dat curs solicitării decanului", spune Drăgan. Zis şi făcut. Şi-a depus cererea la Consiliu, care a aprobat-o, Senatul consfinţind, la rându-i, decizia.

Gură-spartă

Anul următor, pentru că încă era în putere şi facultatea nu angajase alt profesor care să asigure îndeplinirea criteriilor ARACIS, Drăgan a vrut să-şi mai amâne pensionarea cu încă un an. La fel ca prima oară, şi-a dus o cerere la facultatea al cărei decan devenise, între timp, profesorul Octavian Bâc. Dar, surpriză, de data asta cererea avea să-i fie blocată. Nici aprobată, nici refuzată, ci pur şi simplu oprită la nivelul Catedrei de discipline sportive, astfel încât hârtia n-a mai ajuns la Consiliul facultăţii şi la Senat, cum cerea legea.

Cum s-a petrecut şmecheria şi mai ales de ce, povesteşte profesorul. "În perioada în care mi-am depus cererea de prelungire pentru anul universitar 2008-2009, la facultate se afla o comisie ARACIS care evalua specializarea de Kinetoterapie în vederea acreditării unei linii de masterat. Un prieten din Bucureşti, sportiv celebru, al cărui nume nu pot să-l divulg, era la mine în vizită şi, tot sporovăind, am ajuns şi la chestiunea Kinetoterapiei. Fiindcă unul dintre membrii Comisiei ARACIS îi era, la rându-i prieten, amicul l-a sunat de pe mobilul meu şi l-a avertizat să fie atent la evaluare, având în vedere cine era Vasile Marcu, cunoscut ca un tip plin de diplome fără acoperire", spune Drăgan.

A doua zi, la facultate, zarvă mare: decanul Bâc l-a chemat în birou şi l-a luat la rost de ce îl "denigrează" pe prietenul său, Marcu, cerându-i totodată să-şi retragă cererea, fiindcă nu i-o va aproba. "I-am explicat lui Bâc că am aceeaşi părere, că Marcu şi-a câştigat titlurile nelegal şi i-am atras atenţia că, indiferent ce cred eu despre acesta, ceea ce vrea el să facă cu cererea mea era un abuz, deoarece nu decanul aprobă sau respinge prelungirea activităţii unui cadru didactic, ci Consiliul facultăţii".

Aranjat în culise

Profesorul afirmă că, în schimbul retragerii cererii, Bâc i-a oferit varianta să-l păstreze ca profesor asociat, ceea ce ar fi însemnat să câştige aceeaşi sumă de bani. Dar în acelaşi timp ar fi însemnat şi ca el să-şi facă "mea culpa" faţă de Marcu şi să nu-i mai conteste competenţele. "Era un şantaj, iar eu nu am vrut să cedez şantajului. Legea era de partea mea, iar tot ce am spus despre Marcu era adevărat. A fost un apropiat al clanului Maghiar, a ajuns conferenţiar, doctor în ştiinţe şi profesor fără să îndeplinească condiţiile legale, şi tot nelegal conducea şi Departamentul de Pregătire şi Perfecţionare a Cadrelor Didactice", spune Drăgan.

Cert e că, după refuzul de a-şi turna cenuşă-n cap, profesorul a fost înlăturat de-a binelea din facultate şi din Universitate. Cererea sa a fost supusă la vot în cadrul Catedrei de discipline sportive, unde rezultatul i-a fost defavorabil. Ulterior, decanul a anunţat Departamentul de Resurse Umane al Universităţii, iar rectorul Cornel Antal i-a cerut lui Drăgan să-şi facă dosarul de pensionare. "Am cerut audienţă la Antal, ca să-i explic ce greşeală face, dar nu m-a primit. Nu mă mir. Păi, nu e Antal moştenitorul lui Maghiar? În comunism nu era Bâc secretar PCR pe facultate, iar Marcu pe Institut? Tot ei ne conduc, şi tot ei fac legea şi acum. Cum să-şi schimbe mentalitatea că, dacă dai într-unul, dai în toţi, şi că dacă dai în ei, dai în Universitate?", spune profesorul.

Justiţie aservită?

Întrucât respingerea cererii sale a făcut-o Catedra, nu Consiliul şi Senatul, astfel că decizia nu avea nicio valoare legală, Drăgan a deschis un proces împotriva Universităţii încă din 2008, cerând anularea ei, dar a avut parte, la Tribunal, de o sentinţă defavorabilă. "Câtă vreme în instanţele din Bihor influenţa cadrelor de la Universitate se face simţită de fiecare dată când e vorba de interesele decanilor, prorectorilor şi rectorilor, chiar decanul Facultăţii de Drept fiind magistrat, nu mi-am făcut mari speranţe că voi câştiga. Totuşi, nu pot să nu mă revolt când văd că judecătorii nu ţin cont de o chestiune simplă şi clară", spune Drăgan.

Nemulţumit, profesorul vrea să continue procesul, la Curtea de Apel. Mai ales că are încă un atu: raportul de evaluare al facultăţii întocmit de ARACIS continuă să-l includă ca profesor titular. "Dacă am fost pensionat forţat, măcar să nu se mai folosească de numele meu. În condiţiile în care situaţia facultăţii nu mai corespunde cu cea consemnată de ARACIS în urmă cu patru ani, corect ar fi ca nici masteratul acreditat datorită prezenţei mele în organigrama facultăţii să nu mai funcţioneze", zice Drăgan.

Sfat prietenesc

Abordat de BIHOREANUL, rectorul Cornel Antal s-a "scos" din problemă cu o explicaţie sumară: "Eu am dat credit actelor venite de la facultate, nici nu-l cunoşteam prea bine pe domnul Drăgan. Nu pot eu să ştiu ce se întâmplă la fiecare facultate".

În ce-l priveşte pe decanul Octavian Bâc (foto), acesta recunoaşte că la ARACIS figurează şi acum, ca titular la Catedra de discipline sportive, tot Dinu Drăgan, dar susţine că neconcordanţa dintre raportarea din 2007 şi realitatea de acum nu e relevantă. "La data obţinerii acreditării, domnul Drăgan era titular, deci nu am făcut o raportare falsă", spune Bâc, trecând însă sub tăcere că regulile ARACIS impun ca acreditarea să fie menţinută doar atâta vreme cât datele din raportul de evaluare rămân neschimbate, iar proporţia profesori plus conferenţiari faţă de restul cadrelor didactice se menţine în limitele de 20%-80%. Raport care, după pensionarea lui Drăgan, nu mai există, numărul de profesori şi conferenţiari fiind mai mic decât cincimea prevăzută de lege.

Cât despre acuza de şantaj, Bâc nici nu se sinchiseşte. "Un şantaj trebuie dovedit, şi mă îndoiesc că domnul Drăgan poate dovedi aşa ceva. Eu nu i-am impus să-şi retragă cererea de prelungire a activităţii, ci doar i-am dat un sfat prietenesc, spunându-i că nu va fi aprobată. Şi nici n-a fost", spune decanul, adăugând că Drăgan "putea să plece la pensie frumos, ca toată lumea, nu cu tam-tam". Ca şi cum în Universitate asta ar fi cheia succesului: să nu te "iei" de prietenii şefilor, iar dacă ţi se face o nedreptate să respecţi legea tăcerii...

Vasile Marcu (foto) a fost vehement contestat şi în urmă cu cinci ani, de către un grup de universitari autointitulat "Armaghedon 13", format din tineri asistenţi şi preparatori, care arătau, cu acte, că şi-a construit carieră prin fraudă.

Marcu a absolvit Facultatea de Educaţie Fizică din Bucureşti în 1968 şi secţia de psiho-pedagogie specială a Facultăţii de Istorie-Filozofie din Cluj, la fără frecvenţă, în 1974. Obţinută cu note de 5, 6 şi 7, Marcu şi-a folosit a doua diplomă pentru a deveni nelegal, în 1990, conferenţiar în Pedagogie. Unul din membrii comisiei care l-a examinat atunci, Petre Puşcaş, nota că Marcu nu avea calificarea necesară pentru acest grad didactic, dar referatul a fost pur şi simplu ignorat de Teodor Jurcuţ, pe atunci decan, acum prorector. Mai mult, deşi trebuia să deţină titlul de doctor în ramura de ştiinţă corespunzătoare postului sau într-una înrudită şi să prezinte o listă de lucrări de specialitate publicate, Marcu avea să scoată prima lucrare de pedagogie abia în 1996.

Ulterior, a urcat în ierarhie până la treapta cea mai înaltă tot printr-un şiretlic, obţinând în 1995 transformarea gradului de conferenţiar într-unul de profesor printr-o dispoziţie directă a protectorului său, rectorul Teodor Maghiar. Odată uns profesor, Marcu a fost numit şi şef al Departamentului de Pregătire şi Perfecţionare a Personalului Didactic, deşi legea impunea ca funcţia să fie ocupată prin concurs. Solicitat de BIHOREANUL să se justifice, Marcu afirma atunci că a fost singurul cadru care îndeplinea condiţia de bază, aceea de a fi profesor sau conferenţiar în pedagogie. Adică tocmai gradele obţinute cu cântec.