Am râs de ţăranii din Biharia care preferă să bea apa cu găinaţ decât să dea un leu pe cea furnizată prin programul Apa Regio. Am făcut haz de necaz de celebrul primar din Finiş, care nu numai că refuză să intre în secolul XXI, dar nici nu-i lasă pe beiuşeni s-o facă.
Pe la ţară peizanii se eschivează cu obstinaţie să-şi tragă canalizare, nefiind dispuşi să renunţe la plăcerile mersului în fundul nilei şi la mângâierea duioasă a frunzelor de brusturi. S-au băgat zeci de kilometri de conducte de gaz, dar gospodarii din mediul rural n-au bani să se racordeze şi preferă să se încălzească folosind ancestrala metodă a furtului lemnelor din pădure.
Dar de ce să nu vorbim şi de concetăţenii noştri orădeni? Când s-a introdus apa potabilă pe străzile de pe dealuri, mulţi orăşeni au preferat să rămână la apa din fântână. A trebuit să vină o secetă cumplită ca să se lege totuşi la reţeaua oraşului. Prin Ioşia puţini localnici s-au racordat la gaz, motivul oficial fiind că gazul este foarte periculos - periculos la buzunarele clienţilor.
Iar ca haosul să fie total, în zonele centrale unde există alimentare cu gaz, Primăria interzice racordarea pe motiv că trebuie respectat monopolul CET-ului. Deci în momentul de faţă avem mai multe categorii de cetăţeni: unii n-au bani, dar nici nu le e dor de civilizaţie, iar alţii au bani, însă nu au acces la ea.
Mare parte din programele de introducere a utilităţilor sunt plătite de Uniunea Europeană. Cred că, pe lângă bani, ar trebui să ne trimită şi nişte vătafi care să ne oblige să ne racordăm la binefacerile civilizaţiei.