CJ şi-a pus oameni la spitalul CFR Oradea şi de Recuperare din Felix

Drept replica nepublicat [26.07.2010, 08:29] Episcopia Greco-Catolica a remis redactiei Bihoreanului un drept la replica pe care, din pacate, acest ziar nu l-a publicat. Datorita acestui fapt postam dreptul la replica pe acest site astfel incat cititorii Bihoreanului sa aiba posibilitatea de a cunoaste adevarul despre acest caz. Drept la replică Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea, prin prezenta, vă rugăm să publicaţi următorul drept la replică anexat în legătură cu articolul intitulat „Cere şi ţi se va da”, apărut în nr. 503 al săptămânalului Bihoreanul. Biroul de Presă Florin Jula Drept la replică Dorim să facem unele precizări pe marginea articolului intitulat „Cere şi ţi se va da” pentru a nu exista în rândul opiniei publice şi mai ales a medicilor şi pacienţilor Spitalului C.F.R. ideea că Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea, doreşte preluarea unui imobil care nu a aparţinut Bisericii niciodată. Facem aceste precizări cu atât mai mult cu cât în textul articolului sunt o serie de afirmaţii neconforme cu adevărul. Autorul articolului îşi exprimă încă de la început punctul de vedere afirmând că „o necunoscută congregaţie romano-catolică a pus ochii pe clădirea spitalului C.F.R.”. Ori Congregația Notre Dame de Sion a depus eforturi serioase în perioada interbelică pentru a contribui la consolidarea învăţământului românesc oferind posibilitatea multor elevi să-şi desăvârşească educaţia. Congregaţia nu „a pus ochii pe o clădire”, ci a depus o cerere de retrocedare a unei clădiri care i-a aparţinut de drept şi de care a fost deposedată abuziv de regimul comunist. Nu putem fi de acord cu afirmaţiile eronate potrivit cărora Congregaţia a fost proprietar tabular doar asupra unui teren din zonă, denumit Grădină în Olosigul Gării. Dacă autorul articolului s-ar fi documentat mai bine, ar fi înţeles că Congregaţia era proprietara terenului de sub spital, precum şi a curţilor aferente. În plus, faptul că nu a fost notată clădirea în Cartea Funciară, ci doar terenul, nu înseamnă că acea clădire nu ar fi existat, ci pur şi simplu a fost omisă notarea clădirii în C.F. Dacă tot se face referire la prevederile O.G 94 / 2000 ar fi trebuit să se menţioneze că acest act legislativ prevede că dovada proprietăţii se face cu orice mijloc legal de probă. Prin urmare, lipsa notării în C.F. nu este un impediment în calea retrocedării. Probabil, dacă se cerea părerea unui jurist, era mai bine. Nu putem fi de acord cu afirmaţia eronată că statul a supraînălţat construcţia cu două etaje şi o mansardă. Clădirea a fost supraetajată doar cu un etaj, aşa cum reiese din litografia inserată în text. Referitor la adăugirile ulterioare, considerăm că nu este vorba de o adăugire, ci de construcţia alăturată a unei noi clădiri, având alt stil arhitectonic diferit faţă de clădirea veche. De altfel, acest lucru reiese din coala C.F., unde sunt notate două clădiri distincte, şi anume, Spitalul C.F.R. şi Policlinica C.F.R. ! Cât priveşte referirea la faptul că se doreşte depăşirea planului la retrocedări, amintim doar că Episcopia Greco-Catolică de Oradea a depus un număr de 1.700 de dosare la Comisia Specială de Retrocedare din care aceasta a soluţionat mai puţin de 50 de dosare. Ne punem întrebarea dacă mai stă în picioare afirmaţia că statul nu-şi apăra corect proprietăţile sau mai degrabă le apără mai mult decât ar trebui, împiedicând retrocedările. O documentare corectă și minuțioasă ar fi evidenţiat, spre exemplu, faptul că după depunerea cererii de retrocedare, conducerea Spitalului C.F.R. a extins suprafaţa construită prin reconfigurarea unei clădiri anexe aflată în curtea spitalului. Dar, evident, acest lucru nu a fost menţionat în articol. Probabil că nu ar fi dat bine la scopul pentru care a fost scris articolul. Referirile la monografia scrisă de Pompiliu Tripon, deşi lămuresc problema, sunt răstălmăcite de autor. În monografie se scrie că: „În 1930 guvernul naţional-ţărănist a cumpărat localul în care funcţiona Şcoala Superioară de Comerţ de Băieţi, pe seama Institutului Notre Dame de Sion”. Iată că însuşi autorul arată clar că proprietarul clădirii era Ordinul ! Şi în acest caz, dacă era consultat un jurist, s-ar fi înţeles ce înseamnă a se cumpăra ceva pe seama cuiva ! În fine, nu suntem de acord cu răstălmăcirea celor afirmate de purtătorul de cuvânt al Episcopiei. Acesta nu a afirmat că Preasfinţitul Valeriu Traian Frenţiu a oferit un ajutor material Congregaţiei pentru achiziţionarea terenului, ci pentru achiziţionarea clădirii ! În concluzie, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea nu doreşte retrocedarea unor bunuri imobile care nu au fost preluate abuziv de statul comunist. Nu dorim decât retrocedarea a ceea ce a fost al Bisericii, cu scopul de a ne implica în activitatea socială, în sprijinul celor bolnavi. În eventualitatea în care clădirea Spitalului C.F.R. va fi retrocedată, vom menţine aceeaşi destinaţie. Mai mult, în conformitate cu doctrina socială a Bisericii, dorim să ne implicăm activ, atât din punct de vedere spiritual, cât şi material, în vederea transformării Spitalului C.F.R. într-un spital de elită. Credem că medicii şi pacienţii vor înţelege corect punctul nostru de vedere, astfel încât Biserica, alături de stat, printr-un parteneriat public – privat, să poată să facă ceva în sprijinul celor aflaţi în suferinţă. Suntem deschişi oricărui dialog cu factorii de decizie din cadrul Spitalului în vederea găsirii unei soluţii corecte. Sperăm, de asemenea, ca opinia publică să înţeleagă justeţea demersului nostru care are ca finalitate binele tuturor.