Acum 10 ani, străbăteam străzile prăfuite ale Oradiei, în care doar câţiva băştinaşi ieşeau la plimbare, dar şi aceia cu teamă, să nu le pice în cap bucăţi din clădiri dărăpănate. Nici vorbă de localuri unde oamenii să iasă la masă sau de turişti dornici să-şi toace banii prin urbe.
Azi, dacă ieşi prin oraş, în orice zi şi la orice oră, vei rămâne uluit de puzderia de lume, de multitudinea de localuri, mai toate pline, de turiştii care pozează clădirile monumentale, clădiri pe care le-au descoperit deodată cu noi, pentru că multă vreme nu le-am băgat în seamă, fiind camuflate în cenuşiu.
Că mai e mult până departe este clar. Că deja imaginea oraşului începe să o ia înaintea realităţii este iarăşi adevărat. Important, însă, este că oraşul atrage, e colorat şi plin de viaţă, iar povestea lui trebuie să continue. De aceea nu trebuie să pierdem redute pe care le-am câştigat.
Dacă nu vom avea grijă de Aquapark, să-l ţinem curat, să le dăm oaspeţilor mâncare pe plac, poate să mai adăugăm bazine şi tobogane, s-ar putea ca turiştii să facă un efort de 50 de kilometri în plus şi să-şi lase banii în Ungaria. De aceea este vital ca Primăria să cumpere terenul neutilizat de lângă Aquapark, chiar dacă costă o avere, şi să dezvolte afacerea.
Muzeele s-au înmulţit şi renovat, mai trebuie să dăm viaţă şi Cetăţii pentru a diversifica oferta şi a o aduce cât mai aproape de aşteptările oamenilor. Iar cu festivaluri ca European Music Open sau precum cel Medieval putem depăşi graniţele ţării ca notorietate.
Ani de zile orădenii îşi puneau traista-n băţ, banii în batistă şi apelau la cel mai bun medic, trenul de Cluj. De când e lumea, studenţii orădeni cheltuiau şi ei banii părinţilor pentru a studia la Cluj. A venit vremea să le luăm clujenilor banii înapoi!