Acum câteva săptămâni a venit un nene nervos de la Bucureşti, şef la ANAF, şi a decis că Direcţia Vămilor trebuie mutată la Cluj. Pericolul ca în prag de campanie electorală orădenii să fie ostilizaţi împotriva guvernării a stârnit reacţia şefilor PSD-ului local. Domnul Mang a declarat că a rezolvat ca Vama să rămână pe loc cel puţin până la Crăciun. Ba a şi criticat mutarea, arătând că e generatoare de cheltuieli suplimentare. Câţiva senatori şi deputaţi, tot de la PSD, au smuls şi ei bucăţi din caldarâmul municipiului pentru a se bate cu el în piept pentru marea realizare.

Eu estimam că vameşii vor fi duşi să presteze la Cluj, că doar acolo e de fapt frontiera, dacă aşa vrea muşchiul Partidului, dar imediat după alegeri, nu aşa repede. Mahării de la Bucureşti au calculat, însă, că cei 36 de angajaţi nemulţumiţi, cu familiile şi cu prietenii lor, tot nu pot influenţa balanţa alegerilor. Ce pot face o mână de oameni în faţa milioanelor de asistaţi şi pomanagii cumpăraţi?

Poate că, administrativ, măsura mutării ar fi corectă, să zicem. Dar pe mine mă deranjează că se face regionalizarea în fapt înainte ca populaţia să dezbată subiectul şi ca Parlamentul să decidă ceva. Regionalizarea e un proces prea important pentru România pentru a fi lăsată la cheremul unui infractor din Teleorman sau al unor baroni de prin Moldova şi Dobrogea.

Pe  de altă parte, s-a dovedit încă o dată influenţa practic nulă a pesediştilor bihoreni în faţa şefilor de la Bucreşti. Ei ştiu să-şi arate muşchii doar atunci când vor să saboteze proiectele Oradiei.