În data de 31 august 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial o decizie a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale modificările aduse procedurii penale printr-o lege adoptată în luna mai de către Parlament. Așa cum arătam atunci, legea adoptată de Camera Deputaților în calitate de cameră decizională fusese atacată la CCR chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Sesizarea a fost admisă (cu votul unanim al judecătorilor constituționali) în data de 15 iulie, iar motivarea a fost publicată în 31 august. Decizia este amplu motivată și, în esență, transmite un mesaj clar - legislația penală nu poate fi modificată chiar oricum, numai pentru scurtarea proceselor, fără a fi respectate principii fundamentale de drept românesc și internațional.
Practic, judecătorii CCR au desființat, cu o motivare întinsă pe zeci de pagini, aberațiile aduse de parlamentari. Întrucât multe dintre probleme sunt strict tehnice, am să încerc să fac un rezumat cât mai ușor de înțeles.
În primul rând, Curtea desființează soluția de judecare a dosarelor în cameră preliminară fără citarea părților. Făcând referire la multiple decizii anterioare prin care a mai sancționat asemenea derapaje legislative, CCR arată că nicio fază a unui proces penal nu se poate desfășura în lipsa încunoștințării părților, făcând o analiză atentă a diferenței între termenul în cunoștință, introdus deja în legislația noastră (care scutește instanța de citare repetitivă și scurtează procesele), și soluția tembelă a noii legi, care spunea pur și simplu că judecata în cameră preliminară se va desfășura fără citarea părților...
În plus, întrucât în proces sunt și victime, nu numai inculpați, ideea legiuitorului ca procesul să se judece și fără victime este de neînțeles, ne mai transmite Curtea Constituțională.
În al doilea rând, decizia sancționează restrângerea nulităților absolute la faza camerei preliminare. Făcând trimitere la mai multe principii de drept internațional, Curtea ne spune că numai o hotărâre penală cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui om poate reprezenta adevărul judiciar și poate intra în autoritate de lucru judecat.
Întrucât codul de procedură penală prevede că nulitățile absolute (care sunt puține și sunt încălcări extrem de grave ale procedurii) pot fi invocate oricând în proces, soluția legislativă de restrângere a dreptului la apărare este una în contra chiar a prevederilor constituționale care garantează un asemenea drept. Aceeași soluție se impune și cu privire la probele obținute nelegal de către acuzare, adică chiar de către stat.
În urma deciziei, legea se întoarce în Parlament pentru a fi pusă în acord cu decizia Curții Constituționale.