După ce în 2009-2011 a condus Sănătatea, cu meritul descentralizării prin transferarea în grija autorităţilor locale a spitalelor pe care Ministerul oricum nu le putea gestiona, bihoreanul Cseke Attila are şanse mari să-şi lege numele şi de Ministerul Dezvoltării şi Lucrărilor Publice.
Înregistrat la Senat luna aceasta, proiectul Codului amenajării teritoriului, urbanismului şi construcţiilor, pe scurt Codul urbanistic, ar eficientiza şi ar simplifica, în cazul legiferării, toate procesele de avizare, autorizare şi monitorizare în aceste domenii, codificând şi sistematizând 17 legi diferite aflate acum în vigoare. Una dintre consecinţe este că documentaţiile de urbanism şi de autorizare a construcţiilor nu vor mai fi plimbate de la o instituţie la alta, iar termenul de emitere a actelor va fi redus la maximum 65 de zile.
De asemenea, va fi creată o platformă digitală naţională pentru emiterea actelor, printr-un "ghişeu" unic naţional al construcţiilor, şi nu vor mai exista suprapuneri ori contradicţii între bazele de date ale diverselor instituţii, ceea ce va facilita şi simplifica procedurile pentru obiectivele majore de investiţii. Nu-i puţin lucru, dacă ne amintim că avizarea proiectului Drumului Expres Oradea - Arad durează de doi ani şi că, în general, în România documentaţiile sunt mai cronofage decât lucrările propriu-zise.
Un alt câştig uriaş de pe urma Codului urbanistic va fi obligaţia dezvoltatorilor imobiliari care edifică mai mult de 500 de apartamente de a realiza şi infrastructura edilitară, educaţională şi sanitară în noile cartiere sau, dacă nu, de a plăti o taxă de echipare edilitară, pentru ca această infrastructură s-o facă autorităţile locale din fondurile astfel colectate.
Pentru a descuraja lucrările de construire neautorizate, Codul urbanistic instituie o aşa numită autorizaţie de regularizare, care va "ghida" conformarea construcţiei la normele legale, contra unei taxe de 10 ori mai mari decât cea existentă, iar documentaţiile de urbanism pentru aşa numita intrare în legalitate a construcţiilor ridicate fără autorizaţie sau contrar prevederilor din autorizaţii vor fi, cum e şi normal, nule de drept.
De asemenea, pentru asigurarea standardelor de calitate în construcţii, firmele de profil vor fi certificate, iar cele care nu îndeplinesc condiţiile nu vor putea concura, de pildă, pentru reabilitări sau construiri de clădiri publice.
Pe de altă parte, potrivit Codului urbanistic, actele administrative cu caracter normativ ale autorităţilor publice nu vor mai putea fi atacate pe motiv de oportunitate, ci numai de nelegalitate, reclamanţii fiind obligaţi să indice concret articolele de lege presupus încălcate, fapt ce va scuti mari proiecte de procese interminabile şi cu final imprevizibil (cum, de exemplu, tot în Bihor se întâmplă în cazul centurilor Aleşd şi Sânmartin).
După ce mai bine de trei decenii în România a construit cine ce a vrut şi cum a vrut, dar s-au şi blocat proiecte imperios necesare, Codul lui Cseke ar putea pune capăt dezordinii şi ar accelera, cu adevărat, dezvoltarea.