Compania şpăgilor: Un orădean intermedia şpăgi de zeci de mii de euro pentru şeful Electrica

Povestea fostului director general al Electrica, cel şantajat de un afacerist cu suma incredibilă de 1,5 milioane euro, din care a şi achitat 910.000, scoate la iveală secretele hidoase ale companiilor de stat - locuri unde banii publici se tranzacţionează ca la piaţă, iar aşa-zişii manageri devin, oricât de scurte le-ar fi mandatele, nababi cu averi impresionante.

Dacă şeful Electrica a avut atâţi bani de dat, doar pentru a se feri de gura nevestei, orice om de bun-simţ îşi pune problema: de unde i-a produs? Cum o bună parte din povestea şantajului sexual are legătură cu Oradea, BIHOREANUL vă dă răspunsul: din corupţie!

Ţigănie cu Electrica

În linii mari, faptele sunt deja cunoscute din presa centrală. Corneliu Stan (60 ani), fost director general al Electrica, acum director pentru proiecte din surse regenerabile, i-a dat unui afacerist pe nume Tonea Chiriac (53 ani) 910.000 de euro cash şi i-a promis alţi 600.000, pentru a nu-i divulga escapadele din trecut. Şantajistul ameninţa cu publicarea unor detalii despre orgii sexuale la care cei doi participaseră împreună, pe când se înţelegeau de minune, căci învârteau afaceri în comun.

În ce constau acestea, nu e greu de bănuit. Tonea, un ţigan din Galaţi judecat pentru spălare de bani, primea contracte grase de la Electrica, pentru echipamente pe cât de proaste pe atât de scumpe, în schimbul cărora cotiza la Stan, cash şi sub formă de excursii în străinătate. După ce iniţial se derulase direct, de frica unui scandal similar celui de la Timişoara, unde directorii Electrica au fost arestaţi fiindcă alimentaseră societatea cu produse contrafăcute de peste 20 milioane de lei noi, afacerea a fost gândită prin "învăluire"...

Schema "Oradea"

Potrivit denunţului făcut de Stan la DNA, Tonea i-a propus următoarea "schemă financiară frauduloasă": prin societatea EDM pe care o controla, ţiganul urma să plaseze produse scumpe şi nevandabile firmei orădene Anpero, administrate de Petru Chiş, care la rândul său urma să-şi recupereze banii din lucrări încredinţate de Electrica. Aşa, "trânteala" bătea la ochi mai puţin.

Stan susţine că ar fi refuzat schema, moment în care afaceristul ar fi început să îl ameninţe: "Tonea mi-a spus că-mi va face mult rău, că are fotografii compromiţătoare pe care le va prezenta la serviciu şi pe internet, dacă nu plătesc marfa pe care el susţine că a livrat-o la Oradea lui Petru Chiş, ori dacă nu-i încredinţez lucrări lui Chiş. Trăind într-o stare permanentă de hărţuire, stres şi şantaj, nu am mai putut suporta tensiunea şi am cedat. M-am împrumutat şi i-am dat lui Tonea 100.000 euro în septembrie 2008".

Şpaga se întoarce!

De atunci, şpaga a început să se întoarcă la Tonea "în rate". Stan i-a mai plătit 105.000 euro în octombrie 2008, 150.000 în noiembrie, 200.000 în decembrie şi 150.000 în ianuarie 2009. În total 910.000 euro!

Într-un final, nemairezistând presiunilor, Stan a cedat şi a denunţat tărăşenia procurorilor anticorupţie. Aceştia au organizat un flagrant, în urma căruia Tonea a şi fost arestat, pe 1 iunie, când a primit alţi 30.000 euro de la directorul şantajat.

Cei doi au fost în prealabil înregistraţi. Pentru că-l avea la mână, Tonea nu se jena să-i arate directorului că are informaţii valoroase de tranzacţionat: "Mă duc şi la dom' ministru... Cum spuneaţi că luaţi bani de la mine să daţi la ministru. Cum aţi zis să daţi bani să vă pună director adjunct. Cum v-a semnat contractul pe cinci ani, că eu n-aveam de unde să ştiu asta. Las-o, domn'le, crezi că-s prost?"

Politician cu "anperaj"

Pion important (şi) în acest dosar s-a dovedit a fi un cunoscut afacerist orădean: Petru Chiş, fost lider sindical în Electrica Oradea, "externalizat" în anii ‘90 ca patron al firmei Anpero, abonate apoi la învârtelile derulate prin compania de stat. Chiş a devenit celebru într-un mod nedorit, la finele lui 2008, când a fost nevoit să-l denunţe la DNA pe actualul deputat PNL Virgil Pop (foto), fost consilier judeţean în Cluj, că i-a luat şpagă 130.000 lei, 30.000 euro şi 50% din acţiunile unui hotel, promiţându-i la schimb contracte cu Electrica şi accesarea de bani europeni.

Petru Chiş a avut o ascensiune spectaculoasă în afaceri tocmai datorită conexiunilor pe care le avea în sistem, din care cele mai importante au fost chiar "la vârf": cu Nicolae Coroiu, bihoreanul propulsat de Vasile Blaga director general Electrica vreme de câţiva ani, iar prin Coroiu şi cu viitorul şef, Corneliu Stan. Aşa se explică rolul lui Chiş în schema gândită de Tonea. Orădeanul fiind "pe felie" cu Stan, aştepta de la acesta decontări pentru lucrări supraevaluate şi noi contracte, deci era dispus să facă la rândul său servicii.

Serviciu contra serviciu

Directorul Electrica minte când spune că n-ar fi acceptat implicarea lui Chiş în ecuaţie, căci de fapt s-a folosit de orădean. Stan i-a condiţionat lui Chiş decontarea unor lucrări de achiziţionarea de către Anpero a unor echipamente furnizate către Electrica de Tonea, echipamente de care nu putea să se scape. Chiş urma să se "încarce" cu reziduurile pentru a spăla obrazul şefilor companiei şi, la rându-i, era bonificat cu decontări şi contracte.

După aceea, la presiunile ţiganului, Stan i-a cerut lui Chiş să ia direct marfă de la Tonea. Chiş a plătit o primă tranşă, de 200.000 de lei. A doua oară, însă, când i s-au trimis echipamente bune de aruncat, în valoare de 6 milioane, s-a opus. Dacă plătea, se falimenta cu bună ştiinţă, aşa că a preluat marfa doar în custodie. "Domnul Stan mi-a dat de înţeles că urmează să primesc lucrări şi că, deocamdată, să ţin acolo marfa de la Toni", a declarat Chiş procurorilor. Abia când a văzut că nu poate scoate banii de la orădean, Tonea s-a orientat cu şantajul spre Stan...

Curierul mitei

Petru Chiş (foto) a fost folosit inclusiv la mijlocirea şpăgilor dintre gălăţean şi director. Era chemat la Bucureşti şi mergea la Tonea doar pentru a ridica plicuri cu bani destinate şefului Electrica, pe care i le ducea acestuia la birou. Patronul Anpero a relatat la DNA două asemenea "livrări": „De două ori am fost trimis de Toni, pentru a lăsa în biroul lui Stan sume de bani, câte 30.000 euro de fiecare dată, fără a-mi spune pentru ce erau banii".

Chiş a ieşit din ecuaţie în 2008, devenind un "paria" fiindcă l-a turnat pe politicianul liberal. De atunci, n-a mai prins niciun contract de la Electrica, iar cele obţinute prin "metodele tradiţionale" au fost încredinţate altora, care abia aşteptau să devină ei "cotizanţii oficiali".

De altfel, evoluţia personajelor în ultimii doi ani e emblematică. Coruptul parlamentar, care şi-a primit mandatul cu cătuşe la mâini, arestat fiind, e astăzi liber să facă legi, procesul lui trenând în instanţe. Mânjitul director a fost păstrat în funcţie, unde, cum se vede, s-a îmbuibat cu şpăgi de milioane de euro, din care - justiţie divină! - a ajuns să dea înapoi. Iar afaceristul orădean chemat cândva la masa celor mari, pentru a fi folosit, a ajuns falimentar, după ce învârtise milioanele de euro cu lopata. Asta e România zilelor noastre: "ţara tuturor imposibilităţilor"!

C.S.: Da, da. Cu femeile... că te duci la nevastă-mea. Cu blonda de la Oradea, cu bruneta de la mare...
T.C.: Care... Care femei?

C.S.: Ţi-am dat jumătate din bani... Ce mai vrei? Gata! Salut. Închidem.
T.C.: Bine... Nu-mi mai dai. Dacă nu mai ai să-mi dai, nu mai dai. Eu te dau în judecată.

C.S.: Tu acum, ca să înregistrezi, acuzi orice. Băi, tu îmi aduci fotografiile cu blonda de la Oradea.
T.C.: Care fotografie? N-am nicio fotografie, dom'le. Cine v-a minţit, dom'le?

C.S.: Aşa... E, nu mi-ai arătat? Ai uitat că mi-ai arătat-o pe aia cu blonda de la Oradea, acum vreo doi ani?
T.C.: Eu v-am arătat? De unde le-aţi scos pe astea, dom'le?

C.S.: Că mi-ai trimis-o pe Laura, pe...
T.C.: Minciuna asta, dom'le... mare, dom'le...

C.S.: Eu nu iau bani împrumut de la nimeni. Deci, când îmi dai fotografiile pentru banii ăştia pe care ţi i-am dat?
T.C.: Nu e nicio fotografie. Sunteţi un om care minţiţi. Eu nu am nicio poză... Faceţi ce vreţi. Dacă o cunosc, sau dacă m-am mai întâlnit cu ea, sau dacă am mai vorbit vreodată cu ea...

C.S.: Cu blonda aia, nu?
T.C.: Care... Niciodată în viaţa mea nu m-am întâlnit.

C.S.: Băi, blonda aia mi-ai trimis-o tu? Nu mi-ai zis pe urmă că „Ţi-am trimis la Oradea o blondă"?
T.C.: De-acolo din Oradea a fost... da' aţi f... dumneavoastră una şi eu una. Şi cu asta basta. Aţi vrut o gagică...

20 mai 2010

C.S.: Vreau înregistrările!
T.C.: Da' ţi le dau... Dom'le, îţi dau înregistrările, cum ai vorbit cu mine... Preţul e la întreg, dom'le! Trebuia să-mi dai banii... nu băga Oradea, că intri în puşcărie!

C.S.: Vreau facturile!
T.C.: Da, o dau, ţi-o dau. Şi ai să vezi câţi bani mai ai să dai, dom'le!

C.S.: Câţi am? Mă, ţi-am dat peste 900.000 de euro, ­lasă-mă în pace, mă!

T.C.: Să tăcem din gură, că iese urât de tot! O să regretaţi!
C.S.: Câţi bani ai dat pe marfă? Păi, tu îmi iei de 10 ori, de 20 de ori, preţul?

T.C.: Îţi arăt facturile!
C.S.: Scădem peste 900.000 de euro, cât ţi-am dat.

T.C.: Da, da... Câtă şpagă ai luat dumneata? Deci, vrei să merg la Poliţie, nu? Şi mă duc şi la DNA.