Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat, miercuri, în procesul fostului şef al Direcţiei Finanţelor Publice (DFP) Bihor, Ioan Lascău, trimis în judecată în 2007 de către procurorii DNA sub acuzaţia de trafic de influenţă.

Dosarul deschis pe numele lui Lascău, şi în care acesta a fost condamnat, în ianuarie 2010, la 7 ani de închisoare cu executare de către Tribunalul Bucureşti, se afla în fază de rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti după ce, în mai 2010, magistraţii acestei instanţe au dispus casarea primei sentinţe şi retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa care a emis-o, adică la Tribunalul Bucureşti.

Soluţia de condamnare a fost considerată nelegală atât de fostul director al DFP Bihor, cât şi procurorii DNA, care au criticat faptul că magistraţii au judecat fără să ia în considerare anumite probe, motiv pentru care au atacat-o, prin recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cea mai înaltă instanţă a dispus, însă, pe 26 ianuarie 2011, reluarea procesului la Curtea de Apel Bucureşti.

La loc comanda

Procesul a reînceput pe 6 aprilie 2011 şi a durat până pe 4 ianuarie 2012, când magistraţii au decis achitarea lui Lascău, pe motiv că fapta de care acesta a fost acuzat nu există. Soluţia nu e definitivă, totuşi, existând posibilitatea ca ea să fie atacată de procurorii DNA, prin recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

"Eu consider că ne apropiem de ceea ce poate fi numit dreptate într-un proces care durează de peste 6 ani şi la baza căruia a stat un denunţ calomnios iresponsabil", a declarat BIHOREANULUI fostul şef al Finanţelor Bihor, Ioan Lascău.

Probe omise

Lascău susţine că achitarea sa e întemeiată pe unele probe omise iniţial de judecătorii Tribunalului Bucureşti. "Aceste probe au fost prezentate şi cu ocazia procesului de la Înalta Curte şi au constituit principalul motiv pentru care s-a dispus rejudecarea procesului la Curtea de Apel Bucureşti", a explicat fostul şef al Finanţelor.

Între respectivele probe se numără faptul că denunţătorul său, Mircea Nistreanu, proprietarul firmei Repcon, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată pentru a-şi susţine declaraţia făcută în faţa procurorilor, iar denunţul acestuia nu se corobora cu nicio altă probă din dosar. "Din acest motiv, această probă a procurorilor a şi fost înlăturată de instanţă. Totodată, înregistrările de convorbiri telefonice pe care DNA le-a menţionat ca mijloace de probe împotriva mea au fost de asemenea înlăturate, pentru că nu au fost certificate de judecători şi ar fi fost obţinute în condiţii ilegale", spune Lascău.

Acesta mai susţine că magistraţii Curţii de Apel au avut în vedere şi răspunsul înaintat de autorităţile austriece în legătură cu omul de afaceri Marius Vizer, acuzat de complicitate, şi care a fost exonerat de vină de către Tribunalul din Viena.

Condamnare pentru "comision"

Ioan Lascău a fost trimis în judecată în 22 decembrie 2006 de procurorii DNA după ce, cu doi ani în urmă, fusese reţinut chiar din biroul său de consilier ministerial de la Bucureşti.

Potrivit rechizitoriului, în decembrie 2003, ca director general adjunct al DFP Bihor, Lascău ar fi pretins 18,5 miliarde de lei vechi de la directorul Repcon, Mircea Nistreanu, pentru a interveni pe lângă funcţionari din Ministerul Finanţelor şi din Ministerul Agriculturii pentru decontarea preferenţială a unor plăţi restante în valoare de aproximativ 185 miliarde de lei vechi pentru lucrări efectuate pentru Administraţia Naţională Apele Române.

Pe 29 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti a dispus condamnarea lui Lascău la 7 ani închisoare cu executare pentru trafic de influenţă, plus plata către stat a 10.000 lei cheltuieli judiciare, soluţie atacată de Lascău.

Judecat şi la Braşov

Lascău mai are un proces pe rolul Curţii de Apel Braşov, într-un dosar în care a fost trimis în judecată tot de DNA, în 2005, împreună cu afaceristul Ranyak Ambro-Zoltan.

În acest caz, i s-a imputat, printre altele, că i-ar fi pretins lui Jan Podilă, proprietarul hotelului President din Băile Felix, să-i achite contravaloarea unor materiale de construcţie necesare casei sale pentru a-i aproba, în regim de urgenţă, cererile de rambursare a TVA, precum şi pentru ca hotelul să nu fie controlat.

De asemenea, Lascău a fost acuzat că în 2001, sub acoperirea firmei La Piovra SRL, a cumpărat un spaţiu comercial în Oradea (asupra căruia era instituit un sechestru de către DFP Bihor), cu 2,5 miliarde lei, iar după realizarea mai multor transferuri, nedeclarate la organele fiscale, l-a revândut Băncii Transilvania, cu 10 miliarde lei.

În fine, procurorii l-au acuzat că în primăvara anului 2003 a împiedicat urmărirea unei creanţe de 1 miliard de lei de către lichidatorul firmei Antol Oil SRL, pe care această firmă o avea faţă de o alta, determinându-l pe administratorul Antol Oil, Ranyak Ambro-Zoltan, să emită o chitanţă falsă, prin care să ateste că suma ar fi fost restituită în anul 2002.

Doar cea din urmă faptă a fost reţinută de Tribunalul Braşov, care l-a condamnat pe Ranyak la 15.000 lei amendă penală şi pe Lascău la 30.000 de ei amendă penală.

În rest, instanţa a dispus achitarea lui Lascău, apreciind că fiecărei fapte de corupţie îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii. Sentinţa a fost atacată, prin apel, şi se află pe rolul Curţii de Apel Braşov.

Citiţi pe această temă şi articolul "La penitenciar, dar cu banii-n buzunar: Fiscul recuperează abia 1% din prejudiciile produse de corupţii bihoreni"