O analiză a celor care au condus Consiliul Judeţean, cu rezultatele ştiute, ne arată că noi, bihorenii, nu prea am avut noroc în viaţă. Începând din 2000, judeţul a fost condus practic de Kiss Alexandru, când din calitatea de preşedinte, când din cea de vice.
Probabil că domnul Kiss avea capacitatea să dezvolte judeţul, numai că a preferat să se ţină de biznisurile proprii, de la speculaţii cu terenuri la dijmuirea vagoanelor cu cărbune, şi nu de activitatea de la CJ.
A urmat cârmuirea lui Radu Ţîrle, un personaj aterizat din amvon, care nu a ştiut şi nici nu a vrut să înveţe cum se conduce un judeţ. Cât priveşte mandatul lui Cornel Popa, acesta nu s-a ţinut de mari prostii, mai exact s-a limitat la găinării, dar nici n-a mişcat judeţul vreun milimetru, pentru a-l aduce, aşa cum declara în campanie, pe primul loc.
Acum PSD face alianţă cu UDMR pentru a pune mâna pe controlul Bihorului. Nu e nimic imoral în asta. Pesediştii sunt la fel de îndreptăţiţi ca liberalii să curteze mireasa udemeristă. Atât doar că singura variantă în care judeţul nu ar fi ajuns într-un păgubos blocaj timp de patru ani era o alianţă, chiar dacă uşor toxică, între PNL şi UDMR.
Dar, până la urmă, după 16 ani de bătut pasul pe loc, ce mai contează încă patru ani de lălăială? Vor urma acuze reciproce de boicotare a marilor proiecte ale judeţului, evident, la suprafaţă, pentru că în subteran firmele de casă ale partidelor îşi vor ridica până la cer cifrele de afaceri.