Mie-mi place de actualul ministru al Sănătăţii. Şi asta nu neapărat din cauză că are grijă de judeţul natal. Ci pentru că, în ciuda aspectului său de copil cuminte, demonstrează multă tărie de caracter la cârma unui minister mamut şi mare consumator de resurse financiare.
Udemeristul face reformă, în ciuda urletelor medicilor din spitale oropsite, care se opun desfiinţării deşi sunt nevoiţi, din cauza sărăciei, să-şi ascută bisturiele de cureaua de la nădragi. Ministrul comasează unităţi, cu toate grevele personalului medical ce se teme că prin asta va fura mai puţină mâncare, spirt şi aţă chirurgicală. Domnul Cseke transformă stabilimentele falimentare în case de bătrâni, spre disperarea primarilor, chit că aceştia n-au bani nici de hârtie igienică, darămite să susţină un spital.
Abia acum am aflat că noi avem spitale şi la Dăbuleni, şi la Jidvei, şi la Cotnari, şi la Panciu, şi la Murfatlar, în cam toate localităţile unde găseşti o cramă. Iar la ce dotare au acestea, singurii care pot opera în siguranţă sunt infractorii, la adăpostul întunericului, când încearcă să devalizeze vestiarele asistentelor.
Degeaba susţin directorii că unităţile ce urmează să dispară au beneficiat de ample modernizări. La noi, prin modernizare se înţelege exclusiv montarea de termopane în clădiri în care-ţi cade tavanul în cap. În rest, oxigenul se dă tot din roata de rezervă a maşinii Salvării, iar anesteziile sunt rodul întâmplării.
Circul mare va apărea când se vor introduce cardurile de sănătate. Odată informatizat sistemul medical, nu se vor mai putea evapora medicamente de miliarde de euro, spre disperarea farmaciştilor şi a medicilor de familie.
În fine, dacă domnul Cseke reuşeşte să pună Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate în subordinea Ministerului, eu zic că se poate retrage la vatră cu sentimentul datoriei împlinite.