După ce în campanie fusese scoasă din priză de televiziuni, mintea de pe urmă a românilor pare să descopere, pas cu pas, că noul lor preşedinte are mai multe calităţi decât bănuiau. Corespunde portretului-robot al neamţului gospodar (şi-a pus singur gresie şi faianţă în case) şi eficient (a făcut din Sibiu o mică perlă economică şi turistică), ba mai mult, contrar prejudecăţii că ar fi "mutălău", se arată onest, admiţând imediat după închiderea urnelor că victoria aparţine cetăţenilor.
Aflăm, de asemenea, că sasul cu vorbă rară e capabil de ziceri memorabile, a la Petru Ţuţea ori Barack Obama. "Nu era nevoie de claxon", a replicat domol, astă-vară, unui şofer care l-a zorit într-o parcare. "Lăsaţi copilul să vină la mine!", a îndemnat o mamă, zilele trecute, la un târg de carte. "Da, se poate!", i- răspuns, simplu, Simonei Halep la oferta de a cânta împreună imnul la un turneu programat anul viitor în ţară. Îmbătaţii de entuziasm aproape ar crede chiar că poate înmulţi pâinile şi schimba apa în vin...
O altă propoziţie a noului preşedinte, rostită la validarea alegerii, e poate mai necesar de ţinut minte: "Iată, românii, prin votul lor, au spus foarte clar: Stop şi de la capăt!". O fi mai anostă constatarea, dar urgenţa nr. 1 chiar este resetarea politicii ("vreau un alt mod de a se face politică în România"), stoparea cadrilului "pleacă-ai voştri, vin ai noştri". Tâlcul e limpede: aşa nu mai merge, trebuie s-o luăm de la început. Pentru cetăţeanul de rând, e uşor de priceput: ca să îţi fie bine, trebuie să faci orice lucru temeinic, nu să-l cârpeşti. Altfel, crapă, dacă nu astăzi, atunci mâine.
Întrebarea e dacă lecţia va fi însuşită de politicieni, pentru că nici "domnul" şi nici "talpa ţării" nu se pot lipsi de dregători. Sunt, deci, aceştia dispuşi să îşi schimbe gândirea şi făptuirea? Răspunsul e obligatoriu pentru toţi. Deocamdată cei din opoziţie par a fi înţeles că, dacă nu vor să fie măturaţi de următorul vot popular, trebuie să respingă machiavelicul "scopul scuză mijloacele", anunţând că nu vor puterea cu orice preţ (nu îi reprimesc pe traseişti şi nu racolează trădători).
În schimb, în tabăra puterii, dacă unii s-au ascuns în silenzio stampa (cu Ponta în frunte), alţii refuză în continuare cu ţâfnă comandamente de bun-simţ (de pildă schimbarea legii electorale, trântirea ordonanţei traseismului, asta ca să nu mai pomenesc de cuvenitele demisii). Drama e că, dacă aceştia (PSD-iştii în special) nu vor să se schimbe, adversarii lor se pot agăţa de standarde joase, iar de pierdut nu ei pierd, şi nici Iohannis, ci tot cei guvernaţi.
Aşa stând lucrurile, românii trebuie să devină tot mai exigenţi; severi precum, dacă vreţi, un CTC-ist german. Să nu îngăduie nimic celor care le ciugulesc acum din palme precum porumbeii pentru că, ajunşi deasupra, aceştia li se vor uşura pe căpăţâni. Uniţi, deci, să-i supraveghem!