Eternul conflict om-natură are loc zi de zi şi, cu toate că omul e o fiinţă raţională, îşi impune voinţa asupra naturii fără a ţine cont că distrugerile pe care le provoacă se vor întoarce mai devreme ori mai târziu chiar împotriva lui.
Specialiştii numesc acest fenomen presiune antropică. Fără să cunoască sintagma, edilii comunei Sânmartin procedează la fel. Pentru că îşi doresc dezvoltarea localităţii, au aprobat un plan urbanistic pentru construirea unui uriaş cartier, din care o parte urmează să fie ridicate prea aproape de Pârâul Peţa, parte a unui sit natural protejat prin lege.
Biologii Muzeului Ţării Crişurilor se opun cu argumente-beton: poluarea produsă de noul ansamblu rezidenţial poate distruge în câteva decenii ceea ce a creat natura în milioane de ani, astfel că zona, cunoscută graţie comorilor naturale, poate deveni în scurt timp la scara istoriei un areal urban oarecare. Fără celebrul lac cu nuferi şi fără faimoasa apă geotermală din care, de fapt, îşi trage bunăstarea întreaga aşezare...
Primărie vs natură
În 2007, Muzeul Ţării Crişurilor devenea oficial custode al rezervaţiei naturale Lacul cu nuferi din Băile 1 Mai, întinsă pe 4 hectare, iar trei ani mai târziu şi al proaspăt-declaratului sit Natura 2000 Pârâul Peţa, cu o suprafaţă de 51 de hectare, ambele ocrotite atât prin legislaţia din România, cât şi prin normele europene de mediu. Care e diferenţa între cele două concepte? Rezervaţia are un regim de protecţie aspru, în timp ce regimul sitului e mai permisiv, pe cuprinsul său putând fi desfăşurate anumite lucrări urbanistice.
Profitând de această posibilitate, dar şi de o ambiguitate în delimitarea exactă a sitului, Primăria Sânmartin a întocmit anul trecut un plan urbanistic ce prevede construirea unui cartier cu 400 de case înainte de intrarea în Sânmartin, dinspre Oradea, pe dreapta. Numai că, din dorinţa de a face loc cât mai multor vile, o parte din ele, mai precis 23, au fost proiectate la doar câţiva metri de albia Peţei, în perimetrul sitului.
Una pe hartă, alta în teren
Muzeograful Radu Huza, responsabilul sitului Natura 2000 Pârâul Peţa, a aflat despre proiect din întâmplare, la fel şi faptul că acesta nu are nici măcar un studiu de impact, care să evalueze consecinţele asupra mediului. Or, pentru floră şi faună efectele pot fi letale: 400 de case, explică specialistul, înseamnă tot atâtea maşini, adică poluare cu gaze de eşapament, uleiuri de motor şi anvelope, cu ape reziduale din fosele septice şi din folosirea detergenţilor, poluare fonică şi chiar cu iluminat.
Plus că după betonarea împrejurimilor, apa pluvială nu se mai scurge natural, ci se poate infiltra cu reziduuri. "Toate acestea pot strica iremediabil echilibrul natural", zice biologul. "Poate fi distrus habitatul a trei specii endemice, existente doar aici încă din "pruncia" Pământului: celebrul nufăr, o varietate de peşte numită popular "roşioara lui Racoviţă" şi o specie unică de melc", explică şi Angela Tuduce, de la Agenţia pentru Protecţia Mediului.
"Anul trecut, după ce Muzeul a primit custodia, a trebuit să facem planul de management al sitului", spune Huza. Or, pentru aceasta era necesară întâi delimitarea exactă a sitului, deoarece între realitatea din teren şi vechile hărţi au survenit modificări mari. "Cea mai importantă e că pe hărţi nu apare devierea cursului Peţei realizată cu câteva decenii în urmă". Ca urmare, custodele a trimis la Ministerul Mediului propunerea de rectificare a hărţilor, şi abia atunci a aflat despre proiectul Primăriei, a cărei propunere trebuia şi ea luată în seamă, deoarece Primăria e proprietara terenului din sit.
"Cine sunteţi voi?"
În varianta Muzeului, zona de protecţie a Peţei este de 50 de metri lateral pe ambele maluri, în timp ce conform Primăriei protecţia s-ar reduce la 15-20 de metri pe ambele maluri. Ceea ce e insuficient, punctează Huza.
Biologul afirmă că, înainte de a trimite la Ministerul Mediului ambele variante, a fost chemat la Primărie, pentru a fi "prelucrat" de primarul Lucian Popuş (foto) şi de şeful de partid al acestuia, iar apoi şi la Prefectură. "Au fost presiuni din partea Primăriei, a deputatului Ştefan Seremi şi a Prefecturii", a declarat specialistul săptămâna trecută, cu prilejul unei întâlniri informale pe teme de mediu. "Am fost întrebaţi cine suntem noi şi cum de ne permitem să ne opunem unui proiect şi a trebuit să explic că protejarea sitului e chiar datoria noastră", spune Huza.
Acum, biologul mai are o grijă: "Se doreşte reducerea suprafeţei sitului de la 51 de hectare la doar 12 hectare, tocmai prin îngustarea zonelor de protecţie de-a lungul Peţei".
Hoţi de apă
Naturalistul semnalează încă un fenomen periculos: expansiunea necontrolată a turismului balnear, care poate distruge chiar şi Lacul cu nuferi din Băile 1 Mai. "În staţiune au apărut numeroase pensiuni şi multe au piscine cu apă geotermală. Problema e că unii proprietari, pe considerentul că sunt în curtea lor, au forat puţuri pentru alimentarea piscinelor, stricând echilibrul termic din lac", spune Huza.
Cum lacul e alimentat atât din izvoare reci, cât şi din izvoare termale, acestea din urmă având un debit tot mai scăzut, creşte aportul de apă rece, astfel că temperaturile care asigură supravieţuirea nuferilor scad continuu. "În 1850, debitul de apă termală în lac era de 1.500 de litri pe secundă, acum dacă mai e de 50", a explicat pentru BIHOREANUL şi biologul Vasile Danciu. Urmarea e previzibilă: întrucât exploatarea apei termale se face necontrolat, nu lipsesc multe ierni până lacul va îngheţa, pur şi simplu. "Când s-a făcut uriaşul compex din Hajduszoboszlo, ca să nu se provoace asemenea dezechilibre, au fost închise zeci de alte exploatări termale din zonă. Puţină lume ştie asta...", spune Danciu.
Vina aparţine Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, care nu verifică forajele proprietarilor de pensiuni. Culmea, chiar şeful ANRM Bihor, Radu Miron, recunoaşte: "Nu ştim câţi exploatează ilegal resursa de apă geotermală. Avem date doar despre cei care ne-au cerut licenţe. În Felix şi 1 Mai sunt, în total, cinci utilizatori cu licenţe", spune Miron. Asta la sute de hoteluri şi pensiuni...
Nu presiuni, ci "discuţii"
În ce priveşte diferendul generat de proiectul imobiliar dus până în albia Peţei, primarul comunei Sânmartin, Lucian Popuş, afirmă că nu e vorba de un conflict propriu-zis, ci de o diferenţă de interese. "Nimeni n-a făcut presiuni asupra nimănui. Noi, Primăria, doar ne-am susţinut proiectul celor 400 de case pentru tineret, dar asta nu înseamnă că am făcut presiuni", spune Popuş.
Mai mult, şeful compartimentului Urbanism al Primăriei, Constantin Tărniceru (foto), afirmă că este o simplă neînţelegere, şi că - urmare a poziţiei custodelui sitului natural - instituţia e dispusă chiar să-şi corecteze proiectul imobiliar, "retrăgând" şirul celor 23 de case proiectate prea aproape de pârâu. Ceea ce, la urma-urmei, ar fi o dovadă de înţelepciune, fiindcă fără minunile naturii Sânmartinul ar fi doar o comună oarecare...
PRECEDENTUL BETFIA
Rezervaţie de "gipane"
Între Muzeul Ţării Crişurilor şi autorităţile din Sânmartin a mai existat şi în trecut un diferend legat de Craterul Betfia, un alt unicat mondial. Rezervaţia paleontologică de aici e un adevărat "depozit" de fosile ale unor forme de viaţă din cuaternar, vechi de 1,4-1,6 milioane de ani, care pot furniza specialiştilor informaţii preţioase cu privire la dispariţia unor specii, la schimbările climatice şi la evoluţia vieţii pe pământ.
Anii trecuţi, însă, rezervaţia devenise pistă pentru motociclişti, ATV-işti şi şoferii de maşini 4x4 angrenaţi în raliul Carpat Trophy. Organizatorii competiţiei chiar se lăudau că România e singura ţară în care asemenea concursuri erau încă posibile în spaţii naturale, uitând să adauge că lumea civilizată le-a interzis tocmai pentru a proteja mediul. Şi atunci, Radu Huza afirma că distrugerile provocate de roţile bolizilor pot fi dezastruoase căci, odată erodat, stratul subţire de sol ce acoperă relieful carstic nu se mai regenerează, în plus fiind perturbat şi habitatul a şapte specii ocrotite de lege.
Anul trecut, când limitele rezervaţiei de la Betfia au trebuit refăcute, Primăria intenţiona să le "împingă" spre interior, adică să le micşoreze. "Până la urmă ne-am înţeles. Primăria a renunţat la intenţie, asta şi fiindcă la Betfia nu are niciun proiect imobiliar", spune muzeograful.