Dacă te iei după iubitorii de clorofilă, în Oradea s-a defrișat în ultimii ani o suprafață egală cu jumătate din Pădurea Amazoniană. De la Primărie ți se va spune că în ultimii 10 ani abia au dispărut doi copaci și o creangă, și aceea din cauza furtunii de anul trecut.
Pentru a se afla adevărul, municipalitatea a năimit niște firme care să numere firele de iarbă și frunzele copacilor. Numai că, din biroul firmei, aflat în Mănășturul Clujului, socoteala nu putea fi prea exactă.
Acum, când s-a pus problema regenerării urbane a cartierului Nufărul, s-a constatat că, din cei 600 de copaci care urmau să fie tăiați, au ajuns în vizorul drujbelor peste 2.500, pentru că starea lor era foarte degradată. Nici nu-i de mirare, că la câte rețele s-au băgat în cartier, ba de gaz, ba de termoficare, ba de apă și canal, săpașii veniți să scurme pământul numai de rădăcinile copacilor n-au avut grijă.
Toată povestea asta se poate rezolva însă simplu, fără contestații și scandal, dacă se revine la vechiul sistem impus chiar de Primărie. Exista o hotărâre de Consiliu Local prin care la fiecare copac lichidat era obligatoriu să se planteze cinci. Cetățenii care nu se conformau erau amendați. În schimb, pe domeniul public Primăria nu s-a sinchisit să respecte propriile reguli, așa că, în loc să se străduiască să se țină de lege, a făcut o manevră: a eliminat din hotărâre obligativitatea cu cei cinci copaci.
Cum un copac tânăr și bun de plantat poate ajunge pe la 1.000 lei bucata, că nu vorbim de nuielele care se vor maturiza abia peste 100 de ani, s-ar putea ca măcar aspectul financiar să-i oblige pe edili să fie mai blânzi cu mediul înconjurător. La ce foame de fonduri e în Primăria Oradea, numai înlocuirea celor 2.500 de copaci din Nufărul ar costa bugetul vreo 2,5 milioane lei.