La începutul acestui an, arătam că în data de 27 ianuarie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "a pronunţat două decizii obligatorii absolut hilare, care aruncă în derizoriu unele dintre principiile fundamentale ale dreptului". Prin una dintre ele s-a stabilit că o persoană care poartă mască în timp ce comite un furt într-un spaţiu în care masca este obligatorie săvârşeşte forma calificată (deci agravată) a infracţiunii de furt.
Opinam atunci că decizia este de-a dreptul penibilă deoarece hoţul ar trebui să îşi dea masca jos, când toată lumea de lângă el o poartă, pentru a nu fi sancţionat mai aspru, fiind "instigat" astfel legal să comită şi o contravenţie, pe lângă infracţiunea de furt.
Din fericire, pandemia era pe sfârşite, astfel că după data de 9 martie 2022, când a încetat starea de alertă şi s-au ridicat restricţiile şi obligaţiile "pandemice", decizia nu a mai prezentat o mare importanţă. Zilele trecute mi-am adus aminte, însă, de ea şi am fost curios să citesc motivarea instanţei supreme. Prima constatare a fost că decizia a fost publicată abia în 5 aprilie, după expirarea stării de alertă, astfel că, pe lângă faptul că era una penibilă, a fost şi ineficientă.
Motivarea seamănă izbitor cu operele lui Caragiale, astfel încât îmi permit să reproduc aici câteva "profunde cugetări" ale judecătorilor noştri supremi. Se porneşte de la premisa că "portul măştii de protecţie nu conferă de plano celui care o poartă calitatea de persoană mascată, fiind necesar ca masca de protecţie, precum şi modalitatea în care aceasta este purtată la momentul comiterii faptei, să aibă aptitudinea de a îngreuna identificarea autorului, în caz contrar, varianta agravată nu va fi incidentă". Adică, ni se spune că nu toţi cu mască sunt mascaţi, fără a fi lămuriţi însă care sunt mascaţi şi care nu.
În atare situaţie, se ajunge la concluzia că, "dincolo de deficienţa argumentului reducerii la absurd privind imposibilitatea comiterii unui furt simplu în condiţiile fiinţării măsurii portului obligatoriu al măştii, argumentul implicând sugestia că autorul ar avea dreptul de a sustrage în varianta-tip, acesta nici nu se verifică obiectiv, elementul circumstanţial referindu-se la o persoană mascată, iar nu la o persoană care poartă o mască de protecţie, situaţiile nefiind identice".
A doua concluzie e şi mai tare: "odată ce autorul furtului poate fi considerat o persoană mascată, din perspectiva încadrării juridice, este lipsit de relevanţă scopul sau mobilul mascării, reţinerea formei calificate nefiind subsumată unei astfel de condiţii".
În esenţă, suntem pe deplin lămuriţi: nu toţi cei care poartă mască sunt mascaţi şi nu contează de ce ai mască, dacă furi. Curat murdar, coane Justiţică...