Mare minune dumnezeiască la Oradea! La noi, peștii urcă pe scări în susul Crișului, datorită dibăciei celor de la ABA Crișuri, iar pictorii își vor expune lucrările la Acvariu. E vorba de noua galerie de artă de deasupra parcării de pe strada Independenței. Până acum Vioara Bara, șefa filialei Bihor a UAP, avea ură pe clădire, pe motiv că e din sticlă, deci improprie pentru expoziții.
Se pare că s-a răzgândit, dar asta a venit împreună cu răzgândeala șefilor de la Primărie, care nu vor să le-o mai dea, ci încearcă ei să o pună în valoare.
Eu zic că e păcat să lăsăm artiștii plastici să expună într-un cvasi anonimat în Cetate. Acolo, după ce că nu prea vine lume, nici galeriștii nu se obosesc să respecte orarul. Cred că e locul potrivit să produci stupefiante, pentru că acolo nu te caută nimeni.
Pictorii noștri sunt în aceeași situație cu scriitorii. Expun doar pentru ei și colegii de breaslă. Poate vă mai aduceți aminte că acum câțiva ani distinsul critic Ion Simuț a atras atenția că revistele literare nu sunt citite decât de autori, de câțiva hoaveri și cel mult de corector. Deși a propus lucruri de bun simț pentru revitalizarea revistelor, soluția a fost ca el să fie excomunicat din breaslă și beștelit de cele mai ascuțite condeie ale patriei.
De aceea ar fi păcat să nu avem o galerie în buricul târgului, gestionată de breaslă, unde vizitatorii să intre, unii chiar dacă din greșeală, pentru că, credeți-mă, au ce vedea. Avem o filială puternică, galvanizată de energia Vioarei Bara, iar orașul merită și altceva decât pasaje, pavaje și centuri.
Cât despre galeria din Cetate, și în general despre viața din Cetate, edilii au demonstrat încă o dată că ne pricepem să renovăm vechile monumente, dar nu suntem în stare să le dăm viață.
Cu consulate onorifice, cu birouri și spații pentru ONG-uri, în veci nu vom face Cetatea Oradea frecventabilă. La fel cum nici cu politica de închiriere la prețuri prohibitive nu vom reuși să atragem cafenele, hoteluri, restaurante și mici magazine.