Când istoria e uitată crește riscul să fie repetată. Însă este preferabil ca Istoria să se facă la școală, în cărți, în expoziții, în familie, în Wikipedia... Îngrămădită în nomenclatorul stradal, se distorsionează.
Ca să nu mai vorbim că, pe lângă deranjul personal de-a avea în buletin o adresă însângerată, strict imobiliar, cam scade prețul caselor situate pe o stradă excesiv de tragică.
În loc de "Strada Evreilor Deportați", o denumire gen "Strada Evreilor" ar fi fost de bun-simț și suficientă comemorare câtă vreme statuia Evei Heyman străjuiește cu demnitate în capătul ei, în Parcul Bălcescu.
Și în Budapesta, pe malul Dunării, sunt absolut sugestivi pantofii lăsați de evreii deportați. Cum ar fi fost ca ungurii să fi amplasat acolo și statui sau schelete de ceară pentru înțelesul ultimului plăvan sau turist american?
Pe direcția asta, ne putem trezi că în Oradea Mare Masochistă jumătate dintre străzi ar trebui redenumite gen: Horea tras pe roată, Cloșca îmbucătățit cu cleștele-nroșit în foc, Crișan împins la spânzurare, Mihai Viteazul decapitatul, Cuza Vodă cel trădat, Vlad Țepeș asasinat și la rându-i înțepat, Odessa bombardată, Eminescu și Ady Endre în amor înnebunitor atacați, Avram Iancu ups...
Despre acest Abraham Lincoln al moților și românilor, mai bine amânăm o prea scurtă și unilaterală caracterizare. Fiindcă și Crăișorul Munților a avut măcar un exces belic - precum incendierea orașului Abrud - provocat de excesele inamicilor. Și care, de altfel, l-a măcinat sufletește în ultimii ani întristați de viață.
Așadar, hai să lăsăm Istoria istoricilor și, dragii noștri consilieri, hai să ne revenim până n-apucă să-și schimbe buletinele toți riveranii de pe fosta stradă Sucevei.