În data de 28 iunie a.c. s-a publicat în Monitorul Oficial o nouă Ordonanță de Urgență care modifică din nou Codul Rutier și, din păcate, nu în bine.
În războiul contra drogurilor și alcoolului la volan, guvernanții scot pe bandă monstruozități juridice care nu fac decât să lovească în cetățeanul onest și să aducă noi pete pe obrazul Statului. Ceea ce s-a făcut prin această Ordonanță depășește, însă, toate aberațiile anterioare și încalcă orice regulă de drept și de bun-simț juridic.
În concret, conform noului normativ, cetățenii nu vor mai putea să refuze testarea cu aparatele mobile ale Poliției pentru depistarea drogurilor, deși aceste aparate pot da erori semnificative. Dacă până săptămâna trecută conducătorul auto putea refuza aceste teste și putea opta pentru recoltarea de probe la spital, pe viitor nu va mai putea face acest lucru, dacă vrea să rămână cu permisul de conducere.
Conform noii reglementări, față de cei care nu vor sau nu pot să se supună testului pentru droguri în trafic, odată cu recoltarea de probe la medicina legală, polițistul va dispune retragerea permisului până la sosirea rezultatului acelor probe, operațiune care, în practică, poate dura chiar și câteva luni. Situația este absurdă, pentru că se dispune o măsură cu caracter sancționator în lipsa constatării unei abateri, aspect de neadmis și vădit neconstituțional.
Mai mult, măsura nelegală este „ambalată” frumos pentru a crea o aparență de legalitate. Astfel, permisul nu se suspendă, ci se retrage. Or, retragerea permisului se dispunea până acum doar în situația în care se constata de către medici că șoferul respectiv este inapt să conducă. Folosind această chichiță, cele mai înalte caschete ale țării încalcă orice principii de drept, care impuneau, dacă se dorea o asemenea măsură, corelarea legislației penale, aspect ce necesită adoptarea unei legi organice.
Acum, cetățeanul oprit în trafic are două opțiuni: să refuze testarea, situație în care va sta fără permis câteva luni, sau să sufle în aparat, iar dacă testul iese fals pozitiv va sta același interval de timp, deși, tot din practică, s-a constatat că aparatele Poliției dau numeroase rateuri. În nicio situație, însă, statul nu va plăti dacă testele de sânge sau urină confirmă inexistența drogurilor!
Problema de bază rămâne că polițistul rutier testează de-a valma pe cine oprește și nu doar pe șoferii care par suspecți de „consum”. În nicio altă țară civilizată organul nu testează „la grămadă”, ci doar când are suspiciuni serioase. Dar la noi, după cum se vede, totul e posibil...