Visul meu e să mă retrag la ţară. Mi-aş dori să prind un apartament în blocul ANL construit la Mişca. Cum care Mişca? Satul din comuna Chişlaz. Cum care Chişlaz? Comuna aia situată undeva între Munchen şi Odessa.
Ce poate fi mai minunat decât să urci trei etaje cu coşul de lemne? Sau noaptea să cobori în curte ca să-ţi faci nevoile?
Oamenii de la ţară trebuie, deci, ajutaţi. Iar Guvernul a pus la bătaie un miliard de euro pentru stadioane, blocuri ANL, săli de sport şi şcoli, toate din bani de la buget. Cei de la UE nu-s buni, că nu se pot fura.
Sălile sunt de trei ori mai scumpe şi de trei ori mai proaste decât cele făcute de Năstase. Vă daţi seama ce rentabilitate la furtişag există acum, dacă pesedistul calculase atunci că se pot sifona jumătate din bani?
Îmi şi imaginez cum arată viaţa ţăranilor care se trezesc cu sală de sport în sat. Cu noaptea-n cap, Iosif, Ioşca şi Mannix se scoală şi dau la animale. Dacă nu au, dau la raţe. Trag de fiare două ore, după care pleacă să dea cu sapa. Sau cu jula, după caz.
Şi ţărăncile se bucură. Juji, Raveica sau Isaura fac aerobic sau pilates de înviorare, şi abia apoi pleacă în treaba lor. Seara mai merg o dată la sală, ca să aibă abdomenul plat. Chit că, pentru asta, era suficient să se hrănească exclusiv din pensie.
Metoda furtişagului cu acte-n regulă au mai aplicat-o şi alţii. Tăriceanu s-a străduit să facă şcoli în comune unde nu erau copii, ci numai primari penelişti. Dar desăvârşirea este atinsă acum, când ne-am umplut de stadioane în cătune, când avem blocuri ANL pentru specialişti care lipsesc cu desăvârşire, iar sălile de sport sunt ridicate în sate unde media de vârstă sare de 80 de ani.
Deci, la întrebarea cum să furi un miliard nu pot să vă dau răspunsul. Încercaţi la Ministerul Turismului şi Dezvoltării.