Dacă săptămâna trecută am arătat principalele prevederi ale codului de procedură civilă referitoare la modul de administrare a probei cu martori, săptămâna aceasta voi prezenta dispoziţiile referitoare la proba cu expertiza, o probă extrem de importantă în litigiile ce presupun rezolvarea unor probleme tehnice.
Similar probei cu martori, expertiza trebuie solicitată de reclamant prin chiar cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinarea prin care îşi prezintă apărările din proces. Solicitarea probei cu expertiza implică şi indicarea de către parte a obiectivelor (întrebărilor) la care trebuie să răspundă expertul.
Este important de precizat că expertiza poate avea doar obiective ce vizează starea de fapt din proces, aplicarea legii fiind atributul exclusiv al judecătorului cauzei. Astfel, codul prevede expres că atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi.
Anumite expertize, cum sunt spre exemplu expertizele medico-legale sau criminalistice, pot fi realizate numai de către un laborator sau un institut de specialitate.
Orice parte din proces are dreptul să propună un expert asistent, care va participa la efectuarea expertizei alături de expertul sau experţii numiţi de instanţă, iar partea în cauză va suporta costurile legate de participarea expertului asistent la expertiză.
În ceea ce priveşte onorariul expertului desemnat de instanţă, acesta se achită, de regulă, de către partea care a propus proba, suma respectivă urmând a fi inclusă în cheltuielile de judecată.
Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea.
Raportul de expertiză se depune la dosar cu minimum 10 zile înainte de termenul fixat în cauză, pentru a putea fi studiat de către părţi şi judecător. Dacă există neclarităţi, instanţa poate solicita expertului lămuriri, fie din oficiu, fie la solicitarea părţilor.
Dacă una dintre părţi este nemulţumită de expertiză, poate solicita o nouă expertiză la primul termen de judecată după depunerea raportului de expertiză.
Este important de precizat faptul că judecătorul nu este obligat să se conformeze concluziilor expertizei, ci poate, motivat, să o înlăture din probatoriu, deoarece toate probele sunt egale în proces, iar judecătorul este suveran în aprecierea lor.