În urmă cu 31 ani, când s-au căsătorit, Lucia şi Traian Foghiş nu au crezut vreodată că vor creşte o veritabilă echipă de fotbal. Copiii au venit, unul după altul, şi s-au bucurat pentru fiecare dintre ei, ca şi cum ar fi fost primul. "Am primit un apartament, pe care l-am cumpărat după Revoluţie, dintr-un credit de la CEC. Asta a fost singurul sprijin. În rest, ne-am descurcat pe cont propru. Am renunţat la concedii, la vacanţe, am strâns ca să putem să-i ajutăm, să-şi împlinească fiecare visul, să facă o facultate, să se angajeze", povesteşte Lucia Foghiş.
În vârstă de 50 ani, femeia s-a angajat doar de puţin timp, ca asistent personal la o familiei cu probleme. Nu-şi arată vârsta, pentru că, zice ea, e fericită. Refuză să se plângă de lipsa banilor şi a problemelor de care se lovesc în fiecare zi pentru a susţine 7 din cei 11 copii care locuiesc încă în apartamentul familiei. Emanuel, cel mai mare, este student în anul 2 la Facultatea de Teologie, iar restul, Vlăduţ, Denisa, Cătălin, Narcisa, Tania şi Simina, sunt la liceu şi gimnaziu, cea mai mică, Simina, fiind în clasa a 5-a.
"Probleme ar fi, dar se rezolvă"
Motive să se plângă ar avea deoarece trec prin criză cu un venit lunar de 500 lei, salariul ei de asistent. Traian, fost constructor pe şantierele Energomontaj, nu şi-a mai găsit de muncă de un an. "De doi ani, a lucrat doar munci ocazionale, pe şantiere. În acest an nu a mai găsit nimic. Are 53 ani şi patronii nu-l vor că e prea bătrân", explică Lucia (foto).
De multe ori, nu au nici măcar de-ale gurii. "Copiii noştri au crescut învăţând să se ajute unii pe ceilalţi şi să supăravieţuiască. Cei mari aveau grijă de cei mici, se ajutau la teme, la toate. Întotdeauna am trecut peste greutăţi. E adevărat, este când nu avem carne, dar am avut pâine, dacă n-am avut pâine, am avut cartofi. Când ni s-a stricat maşina de spălat, am spălat cu mâna, eu sau copiii mai mari. A trebuit să învăţăm să ne descurcăm, să luptăm cu grijile, nu să ne plângem. Probleme sunt peste tot, dar se rezolvă", spune femeia.
Copii eminenţi
Ca să-şi ajute părinţii, Bogdan şi Adrian, doi dintre copiii mai mari s-au mutat cu chirie şi încearcă să se descurce pe propriile picioare. "Bogdan a fost student dar şi-a îngheţat acest an şi lucrează ca electrician, mecanic auto, ca să strângă bani. Adrian e absolvent de Ştiinţe Politice şi predă management ca asistent universitar", povesteşte cu mândrie tatăl lor (foto).
Alte două fete, Marina, absolventă a unei Facultăţi de Ştiinţe Umane şi asistenţă socială, şi Raluca, studentă la Jurnalism, sunt plecate în străinătate. Raluca şi-a îngheţat şi ea anul şi şi-a încercat norocul în Spania. "Face curăţenie la domiciliu, menaj, baby sitting. Sper să se întoarcă repede. Este important să îşi termine facultatea", explică mama.
Marina a ales să plece din ţară după ce a lucrat o perioadă ca asistent social la Direcţia de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului, fără să reuşească să strângă un ban. "A plecat în Africa de Sud, s-a angajat ca educatoare la o grădiniţă particulară. Acum s-a stabilit acolo, e foarte apreciată. Are grijă de 33 de copii care de Crăciun au cântat "O brad frumos" în limba română. Mi-a trimis înregistrarea, cadou", explică Lucia.
Tânăra i-a mai făcut o surpriză. Luni, în a treia zi a Crăciunului s-a căsătorit. Şi, cum părinţii ei nu şi-au permis să o conducă la altar, a înregistrat ceremonia şi le-a trimis-o pe internet, ca să se poată bucura pentru ea. "Am văzut-o pe Internet. Asta e, poate în curând îi vom vedea şi acasă", spune Lucia, cu o undă de regret pentru faptul că nu a avut posibilitatea să participe la căsătoria celei mai mari dintre fiicele sale.
Crăciun în familie
Acum, cei 7 copii rămaşi acasă împart un apartament curat ca lacrima şi supravieţuiesc împreună cu părinţii, doar din 500 de lei, lunar. De multe ori nu le ajunge nici pentru plata utilităţilor dar refuză să se plângă în vreun fel. Pentru cei 7 copii şi părinţii lor, Crăciunul din acest an a fost unul mai sărac decât în alţi ani. Au împodobit bradul, de dragul fetelor mai mici, s-au bucurat de cozonacii pe care i-au frământat, la fel ca în anii precedenţi, împreună cu mama lor, iar apoi au colindat pe la prieteni şi rude.
Din cei 11 copii ai familiei au lipsit doar cele două fete, plecate în străinătate şi, după cum spun chiar ei, nici dacă s-ar naşte încă o dată nu ar vrea să fie într-o familie mai mică. "Nouă ne place. E frumos că ai cu cine vorbi, cu cine să te cerţi, noi ne înţelegem. Nouă ne place aşa cum suntem. Suntem o familie ca oricare alta, doar mai mare", spune Emanuel, unul dintre băieţi.