Între sistemul individual de încălzire şi cel centralizat, e de preferat primul. Asta pentru că este la mintea cocoşului că-i mai simplu să foloseşti o conductă subţire de gaz decât să transporţi apă fierbinte în ţevi groase de un metru. În plus, dacă doi plăvani de pe scară nu-şi achită cheltuielile, în sistemul centralizat dârdâie toţi locatarii.
Între o centrală pe gaz şi una pe cărbune, a doua e mai rentabilă. Preţul gigacaloriei este mai mic. Unde mai pui că, la gaz, dacă rusul se îmbată sau ucraineanul fură mai mult ca de obicei, ajungem să folosim doar gazele de fasole.
Cu toate acestea, Primăria orădeană a optat pentru sistemul centralizat pe gaz. Dar nici nu avea altă soluţie. E cea mai rapidă variantă de pus în practică, şi o mare parte din bani vin de la UE. Bolojan plăteşte, şi odată cu el noi toţi, anii de indolenţă şi jaf din perioada precedentă. Când prin 2000 au venit nemţii să aducă, pe banii lor, gazul la apartamentul fiecărui orădean, edilii de atunci au zis "pas", speriaţi că le pică ciubucurile încasate de la furnizorii de cărbune ai CET-ului.
Varianta centralei pe gaz a reieşit dintr-un studiu făcut la Bucureşti. În general, însă, studiile ies cam cum vrea clientul şi sunt convins că, dacă ne doream o centrală pe lăptişor de matcă, acea soluţie devenea cea mai bună.
Dar cum lumea nu începe şi nu se termină cu o strategie încropită de băieţii deştepţi din Capitală, se mai poate lucra şi la alte variante. În primul rând, trebuie să trecem la izolarea termică a blocurilor. Iar apoi la construirea unei alternative pe cărbune, pentru vremurile când preţul gazului va deveni insuportabil.