Criticarea defectelor fizice e absurdă. Și nu-l onorează deloc pe cel care critică un nas cârn, o calviție, părul roșcat, pielea închisă la culoare, pistruii ori platfusul. Însă aspectul personal ține uneori și de alegeri voite, care pot spune ceva despre omul în cauză.

De aceea i-a surprins pe omologii străini când vântul i-a ridicat șuvița lungă cu care Băsescu își masca pe vremuri pleșuvia. Și doamna Dăncilă și-a schimbat coafura preferată la moment dat, după ce a fost comparată cu una de "pavian"... Deci e clar că freza spune ceva despre alegerile de viață ale purtătorului ei, fie că e de rocker, de rastafarian, de punker, de călugăr capucin sau shaolin.

Când e vorba de greutate peste medie, e mai dificil de apreciat cât ține de alegerea personală și cât de particularitatea medicală și genetică a persoanei.

Cert e că în MAI și MApN există limite superioare de greutate în raport cu înălțimea, pentru a se asigura "capacitatea de luptă". Și asta pe bună dreptate, fiindcă nimeni nu prea ar vrea să fie salvat pe scara de incendiu de un pompier de o majă și jumătate. După cum și un polițist supra-ponderal ar șprinta mai greu după un suspect iar un frontierist ori o santinelă cu inima asuprită în grăsime ar fi mai predispus să moțăie în post.

Iar dacă preoții militari respectă ordinul acesta, oare preoții civili, care sunt și ei parțial bugetari dar și total în serviciul public, chiar nu ar fi în stare să-și țină greutatea un pic în frâu?

Nu-i musai să fie cu toții ascetici ca sfinții din icoanele străvechi, mai ales că vârsta a treia vine de regulă cu câteva kilograme în plus anual. Însă când un tânăr slujitor al Domnului evocă, în fața unor enoriașe firave, parabola cu lăcomosul și trecutul prin urechile acului, parcă ar fi preferat să aibă o ținută mai degrabă spirituală decât durdulie. Sau cel puțin așa mă îmboldește Michiduță să cred...

Când auzim din presă de juni preoți care îi invidiază pe confrații orădeni cu parohii mănoase, pare că lăcomia nu mai e excepția, ci riscă să devină regula.

Așa încât n-ar fi mare filozofie să se țină și un curs de nutriție pentru viitorii absolvenți de Teologie. Și să afle astfel, eventual, că la Cina cea de Taină nu s-a servit aperitiv, felul unu, doi și trei. Apoi și un plus de mișcare ar ajuta, că și Sfinții Apostoli au bătut pe jos pământul în lung și-n lat ca să ducă mesajul Mântuitorului.

Nu o să-i dau numele, ca să nu fie cumva pizmuit, dar știu de un tânăr preot bihorean care nu s-a sfiit să-și amenajeze o săliță de gimnastică acasă. Și am auzit și alte lucruri bune despre el, Domnul să-i dea sănătate. De asemenea, în zona Beiușului, dar sigur și în alte părți ale Bihorului, sunt preoți cărunți care se bagă la o coasă tradițională în cimitir și curtea bisericii, oricând e nevoie. Cinste lor!