Recunosc că mie nu mi-a plăcut campania outdoor pentru unirea Oradiei cu Sînmartin. Sloganurile au fost lungi, complicate, şi nu ştiu câţi orădeni ori localnici din comuna învecinată au reţinut ideea. Dar ideea da, o consider corectă şi binevenită.
Veţi replica, poate, că e şi normal de vreme ce este promovată, contra cost, şi de BIHOREANUL, că - astfel spus - sunt plătit s-o susţin. Replica mea este: credeţi că eu ori colegii mei nu suntem convinşi de avantajele unificării? E ca şi cum v-aţi închipui că un stelist ar accepta să îmbrace tricoul lui Dinamo pentru un cornet de seminţe, şi ştiţi bine că nu-i cazul. Nu publicitatea comandată de Primărie este, deci, motivul pentru care sprijin, la fel ca şi colegii mei (nu doar de redacţie, atât doar că alţii nu au curajul opiniei), ideea de Oradea Mare.
În judecarea unei situaţii, idei, propuneri, fapte, bunul-simţ impune să asculţi argumentele. Ele sunt cele care ne-au format convingerile. Şi da, recunosc, faptul că au fost etalate de primarul Ilie Bolojan nu mi se pare un motiv de a le fi respins aprioric.
E clar că orădenii şi sînmartinenii (ciudat sună cuvântul ăsta, nu vi se pare?) au aceleaşi interese. Primii, ca oraşul să capete suficientă consistenţă, ca număr de locuitori şi întindere, pentru a putea accesa cât mai multe fonduri de la Guvern şi de la UE şi pentru a atrage cât mai mulţi investitori. Ceilalţi, ca să aibă o infrastructură şi servicii cât mai dezvoltate. Da, ştiu, opozanţii agită sperietoarea că impozitele în viitoarele cartiere din Sînmartin se vor majora, dar numai peste 10 ani şi doar pentru unii. Şi, cinstit vorbind, dacă acum plăteşti 200 lei impozit pe o casă, nu ar merita să dai încă, să zicem, 5% sau 10% ca să ai toate utilităţile, drumuri, şcoli, spitale? Cât ar fi în plus, pe un an? Cât două pachete de ţigări sau zece pâini. Vi se pare mult?
Pe de altă parte, cum locuitorii Sînmartinului sunt legaţi ombilical de Oradea, lucrează şi se şcolesc aici, de ce să nu aibă avantajele orăşeanului? De ce să plătească un abonament de transport mai scump, sau rovinietă? Doar din îndărătnicie, pentru că ţine la "comun"-ismul lui?
Când le oferi răspunsuri, opozanţii Oradiei Mari se repliază: dar avem şi noi, în oraş, străzi fără canalizare şi asfalt. Şi asta e adevărat, dar imaginaţi-vă cum ar fi arătat, de pildă, satul Episcopia Bihor în ziua de azi dacă Primăria Oradea nu ar fi investit în modernizarea infrastructurii. E adevărat, s-a întâmplat doar în ultimii ani, iar investiţiile încă nu s-au terminat toate (urmează, de exemplu, centura metropolitană), însă asta nu-i vina celui care le-a pornit, ci a predecesorilor lui, care nici nu s-au gândit la aşa ceva. La fel stau lucrurile şi în Ioşia, care (să nu uităm nici asta!) până acum câteva decenii tot sat a fost.
Nu ştiu dacă Oradea Mare, oraş "adunat" prin alipirea în secolul XIX a patru localităţi (Olosig, Oraşul Nou, Subcetate şi Velenţa), se va uni cu Sînmartin prin votul din 10 mai 2015. Dar pun pariu că, dacă nu-l vrem acum, acest lucru se va întâmpla totuşi pe durata vieţii noastre. Şi nu-i o prostie să pierdem vremea?