Dacă în loc să mituim poporul în anul electoral am fi luat măsuri împotriva crizei... Dacă am fi pus un prim-ministru pe criterii de competenţă, nu de obedienţă... Dacă în loc să numărăm cuburile de gheaţă din whisky, am fi numărat şomerii din sectorul privat... Dacă curvele de pe centură şi-ar fi practicat în continuare meseria fără să se alăture colegei lor, politica...
Dacă şulfele de miniştri ar fi accesat bani europeni, făcând abstracţie că nu pot fura din aceştia... Dacă loazele membrilor de partid, mulţi dintre ei nişte imbecili, nu ar fi fost puşi de părinţi în funcţii de decizie... Dacă femeia de serviciu s-ar fi putut angaja şi fără recomandarea secretarului de partid...
Dacă avioanele ar fi picat şi la noi, nu doar la polonezi... Dacă Guvernul n-ar fi mai ceva decât făina de cozonac, adică cu multe nule... Dacă întreaga clientelă politică ar fi fost trimisă la plimbare... Dacă în loc să băgăm banii de la FMI în pensii i-am fi dirijat spre investiţii...Dacă, dacă, dacă... Dacă toate acestea s-ar fi întâmplat, am fi privit la criză cu zâmbetul pe buze.
Totuşi, nu pot să nu recunosc că măsurile luate de Guvernul Traian Băsescu sunt bune şi inevitabile. A redus pensiile, salariile din domeniul bugetar şi s-a împrumutat cu 20 de miliarde de euro de la FMI. Din păcate, ordinea în care le-a aplicat a fost inversă. Trebuia să restructureze sistemul bugetar şi apoi să împrumute bani, cu care să facem exclusiv investiţii. Aşa, măsura e inutilă pentru că economia nu are bani să se pornească, cu atât mai mult cu cât consumul va scădea drastic.
Practic, am păpat zeci de miliarde de euro din prostia Guvernului, care, evident, pentru că ne-a îndatorat pe câteva zeci de ani, nici nu merită restructurat. Ba din contră, poate îi facem fiecărui ministru şi o statuie. Deşi material se găseşte din ce în ce mai puţin, pentru că Preşedintele încearcă să facă din rahat bici.