13 ani, 671 de numere, mii de personaje ori situaţii încondeiate. La cât de mic este oraşul, e puţin probabil ca vreuna din mărimile judeţului să nu-şi fi sporit celebritatea datorită BIHOREANULUI. Vă daţi seama câţi duşmani, dar şi câţi prieteni, ne-am făcut în acest timp!?
În 25 octombrie 2000 aveam în spate un trust redutabil şi nişte profesionişti de nivel naţional. Primul tiraj, de 12.000 de exemplare, a fost epuizat în câteva ore, motiv pentru care a fost nevoie de o suplimentare. Mă întreb oare ce mare subiect trebuie să apară azi ca să fie nevoie de o asemenea măsură...
În timp, influenţa ziarelor tipărite a scăzut în favoarea televiziunilor şi a internetului. Variantele online ale ziarelor au avantajul că pot livra ştirea instantaneu, şi în plus nici nu îl costă nimic pe cititor. Ce poate fi mai minunat decât să obţii un produs de calitate la preţ moca?
Totuşi, cred că printul nu va muri aşa de curând. Şi asta nu neapărat pentru că mai există cititori nefamiliarizaţi cu mânuirea calculatoarelor. Sau că românii au nevoie de ziare la aţâţat focul şi şters geamurile de Paşti. Ci pentru că mai sunt cititori adevăraţi, nostalgici, care vor să adulmece cerneala tipografică, care vor să simtă foşnind paginile, să admire aspectul unei paginări de ziar.
După 13 ani, nu-mi rămâne decât să ne urăm La Mulţi Ani, să ne gândim cu drag la zecile de ziarişti care s-au perindat în această perioadă prin redacţia noastră şi la miile de cititori care sunt alături de noi. Iar de dorit nu-mi doresc decât ca BIHOREANUL să apară atât timp cât vor mai exista tipografii.