Ce-i lipseşte urbei noastre să facă saltul spre prima ligă a municipiilor din România? Câteva atuuri care ar putea cântări greu în eventualitatea unei regionalizări avem. S-au făcut parcuri industriale, spitalele sunt bine puse la punct, infrastructura de utilităţi şi rutieră e într-o continuă ameliorare. Avem aeroport şi, poate, vom avea şi curse externe. Poziţia strategică, la graniţa cu Ungaria, este şi ea un atu, la fel ca iluzoria autostradă ce va trece pe lângă noi, iar oraşul are câţiva oameni de afaceri semnificativi la nivel naţional.
Din păcate, avem însă un punct slab, iar acesta e Universitatea. Cu un corp profesoral în care se remarcă mai mult cei acuzaţi de plagiat sau de corupţie, cu dascăli care vin rar pe la cursuri şi sunt interesaţi doar de propriile venituri, cu studenţi fericiţi că pot să se strecoare prin şcoală pe principiul minimei rezistenţe, suntem departe de ceea ce ar trebui să fie o citadelă universitară solidă.
Eu nu zic că la Timişoara sau Cluj nu sunt dascăli corupţi ori studenţi miserupişti. Dar hai să ne comparăm cu ei nu la capitolul ştiinţific, ci doar la cel financiar. În Cluj sunt 100.000 de studenţi, din care 80.000 din alte localităţi. Dacă fiecare cheltuie 300 euro pe lună, 10 luni pe an, constatăm că numai studenţii aduc 240 milioane euro. Adică încă o dată bugetul Clujului.
Imaginaţi-vă cum ar sta Oradea dacă prezenţa studenţilor ar dubla bugetul oraşului! E limpede că Universitatea are un rol esenţial în viaţa urbei. Iar în acest context alegerile pentru noul rector capătă o însemnătate uriaşă.