Mai binele este dușmanul binelui. Zicala se aplică și într-un caz mai puțin obișnuit, al unui izvor despre care unii bihoreni sunt atât de convinși că are proprietăți terapeutice încât fac și 2 ore cu mașina, mai bine de 120 de kilometri, ca să profite de ele. După ce Primăria Sâniob a montat o pompă electrică, oamenii spun că bat drumul degeaba, căci izvorul mai mult nu curge. Ca să rezolve problema, edilul comunei vrea să recurgă la... cartele de acces.
„Modernizare” cu secare
„Doresc să vă aduc la cunoștință, în speranța că ne puteți ajuta, hotărârea luată de Primăria comunei Sâniob de a „moderniza” izvorul din Fegernicu Nou. Această „modernizare” a constat în montarea unei pompe electrice în locul pompei manuale, dar pompa electrică nu funcționează”, a scris BIHOREANULUI un cititor care de câțiva ani se obișnuise să se aprovizioneze cu apă de băut din izvorul considerat a avea proprietăți terapeutice.
„Soția suferă de fiere, într-o vreme suna aproape săptămânal la Salvare pentru că îi era rău, dar de 6 ani, de când bea apă din izvorul de la Fegernicu Nou, nu a mai avut niciodată probleme”, spune Adrian Dumitrescu.
Date fiind rezultatele, deși locuiește în Pietroasa, omul face periodic peste 120 kilometri până în Sâniob pentru a-și lua apa tămăduitoare trebuincioasă consoartei.
„Să pună un automat cu fise”
Atâta doar, că din vara anului trecut au apărut problemele: „Inițial, izvorul curgea natural, oamenii stăteau la coadă și-și umpleau bidoanele. Apoi, Primăria Sâniob a montat o pompă manuală, iar de vreo 8 luni o pompă electrică, a pus lângă izvor și o cameră de supraveghere și a stabilit un program în așa fel încât puteai lua apă numai între ora 13.00 și 14.00. Soția a sunat la Primăria Sâniob și a aflat că motivul este economia de curent, cei de la Primărie au spus că în vara trecută le-a venit o factură de aproape 3.000 lei pe o lună, de atunci s-a restricționat accesul la izvor”.
Dumitrescu susține că, în realitate, după cum ar indica un contor montat lângă izvor, consumul de electricitate ar fi mai mic de 100 lei pe 3 luni. În aceste condiții, afirmă el, s-a oferit să plătească Primăriei bani pentru ca pompa să funcționeze „la liber”, fiind însă refuzat. „Eu cred că-i rea voință. Dacă-i așa problemă de bani, să pună un automat cu fise pentru acces, ca la spălătoriile auto”, zice bărbatul.
Cu... cartelă
Contactat de BIHOREANUL, primarul comunei Sâniob, Zatykó Jácint (foto), afirmă că realitatea este mai nuanțată, existând două motive pentru care nu mai curge izvorul: debitul scăzut în această perioadă, din cauza secetei, și suprasolicitarea pompei electrice.
„Pompa manuală pe care am pus-o s-a tot stricat și de aceea am pus pompă electrică. Dar așa multă lume lua apă - era turism pentru apă, unii o și revindeau - că se ardea motorul. Anul trecut am schimbat 7 pompe, așa că am făcut un sistem așa încât atunci când se supraîncălzește pompa, să se oprească. În plus, anul trecut în august am avut consum de curent de 2.700 lei, și nu putem nici să plătim așa mult, nici să luăm bani de la oameni”.
Edilul adaugă, însă, că acum are o altă idee. „Apa nu-i a noastră, dar infrastructura din jur da”, a spus acesta, referindu-se la amenajarea unei „filigorii” în jurul izvorului și la montarea pompei electrice și camerei de supraveghere. „Vreau să introducem cartele de acces, ca la accesul în blocuri”, a spus primarul.
Întrebat dacă în acest fel vor avea acces la izvor doar localnicii, acesta a afirmat că nu, dar că accesul va fi condiționat de plata unei taxe. „Și alții pot avea, dar contracost”, a spus primarul de Sâniob.
Legendă sau...?
Atracția pe care bihorenii o au față de așa numitele izvoare cu proprietăți terapeutice poate fi cu dublu tăiș. În urmă cu 6 ani, pe baza unor analize de laborator ale unor probe de apă comandate de BIHOREANUL, apa din mai multe astfel de izvoare, foraje și arteziene s-a dovedit, de fapt, dăunătoare.
Între altele, în izvorul din Fegernicu Nou analizele efectuate de laboratorul Direcției de Sănătate Publică Bihor au identificat conținut de amoniu și bacterii coliforme, apa unei arteziene din Alparea a avut un conținut de amoniu de peste 10 ori mai mare decât limita maximă admisă, cea din Săcădat de 15 ori mai mare, iar cea din Ceica de 36 ori peste limita legală.
Probele de apă din forajul de la Tămășeu aveau depășiri de 11 ori la conținutul de amoniu, de peste 12 ori la cel de fier și un grad de tulburare de 7 ori peste cel maxim admis prin Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile.
„Consumul constant de amoniu, nitriţi şi nitraţi poate duce în timp la îmbolnăviri digestive, alergii şi boli respiratorii", avertiza la acea vreme directorul executiv al DSP Bihor, dr. Daniela Rahotă.
De altfel, DSP Bihor a închis mai multe puţuri din zonele Diosig, Marghita, Valea lui Mihai, unde apa avea o concentraţie mare de arsen, substanţă care poate provoca litiază renală, ciroză, afecţiuni cardiace şi chiar cancer.