Există un grup de tineri care se tânguie că Oradea e un oraş mort. Se induce impresia că din cauza primarului, a lipsei de viaţă culturală şi a discriminării etnice, oraşul a devenit un loc insuportabil.
Cred că un tânăr foarte talentat este chiar obligat să plece din Oradea dacă vrea să se împlinească profesional. Ce poate face aici un specialist în astrofizică sau un cercetător în genetică? Vă imaginaţi că un universitar tânăr stă la Sorbonica lângă sfertodocţii creaţi de Unchiul Maghiar? De ce ar sta un muzician la Filarmonica din Oradea dacă ar fi dorit de Opera din Viena? Un june pictor ar fi mai avantajat să-şi expună operele la Paris, ori să se masturbeze într-o galerie privată din Oradea?
De ce Oradea este un oraş de rang inferior? Pentru că în mai puţin de trei generaţii urbea, mai mult decât altele din jur, a fost zguduită de mari cataclisme. În 1944, jumătate dintre cetăţeni se uita cu indiferenţă cum cealaltă jumătate era măcelărită. Comunismul a venit cu buldozerul ideologic, distrugând ce mai rămăsese din elite, iar trecerea de la comunism la capitalism s-a dovedit un salt în gol.
Tinerii orădeni au două variante: să stea aici şi să trudească la ridicarea oraşului, conştienţi că ei - ba poate şi copiii lor - nu vor ajunge să vadă un oraş glorios, ori să plece într-un loc mai bun. Până la urmă, trebuie să facem din Oradea un loc confortabil pentru cei care rămân aici şi suportabil pentru cei care, din când în când, vin să-şi revadă obârşiile.