La data de 3 februarie 2026, Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituțională o prevedere cuprinsă într-o Ordonanță de Urgență a Guvernului Bolojan, potrivit căreia în perioada 1 februarie - 31 decembrie 2026 nu se plătește prima zi a fiecărui concediu medical din România. Problema a fost larg dezbătută în mass-media, astfel încât voi încerca să o prezint doar din perspectivă juridică.
Cu titlu prealabil, nu înțeleg de ce Avocatul Poporului a trebuit să aștepte ca această „aberație” să intre în vigoare efectiv la 1 februarie pentru a-și exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale, în contextul în care ordonanța de urgență fusese publicată în 30 decembrie 2025.
Din perspectiva argumentelor de neconstituționalitate invocate, absolut toate sunt întemeiate, din punctul meu de vedere, chiar dacă motivarea efectivă nu se ridică la standardele de calitate la care ar trebui redactat un asemenea instrument juridic. Hai să le vedem pe rând:
În primul rând, Avocatul Poporului arată că nu există nicio justificare pentru emiterea unei ordonanțe de urgență. Întrucât vorbim de restrângerea unui drept, aceste acte normative sunt prohibite prin chiar prevederile constituționale, iar în timpul pandemiei am avut o serie de decizii ale CCR prin care s-a stabilit că în acest domeniu nu ne putem „juca” cu ordonanțele de urgență. Întrucât, oricât ar fi de slabi guvernanții noștri, măcar atât lucru știu, este mai mult decât clar că suntem în prezența unui veritabil abuz al acestora, care cred, mai nou, că pot face absolut orice.
Mergând în dreptul efectiv încălcat, Avocatul Poporului argumentează, corect, că este vădit neconstituțional să nu plătești riscul de sănătate asigurat, aspect pentru care cetățeanul plătește lună de lună 10% din venitul său brut. Nu poți, atât timp cât ceri o plată obligatorie pentru asigurarea de sănătate, să nu plătești în caz de boală.
Un asemenea abuz, mai mult decât evident, încalcă dreptul constituțional la protecția sănătății și chiar dreptul de proprietate, deoarece, astfel cum este argumentat în sesizare, plătind asigurare, ai un veritabil drept de proprietate cu privire la despăgubirea ce derivă din producerea riscului asigurat. Nicio justificare din lume nu îți dă dreptul să bagi mâna în buzunarul cetățeanului cinstit care și-a plătit dările și să îi „furi” despăgubirea în caz de boală, fie și numai pentru prima zi.
Dincolo de argumentele juridice și sociale (situația bolnavilor de cancer, a celor cronici sau a diabeticilor etc.), prevederea legală este de un cinism juridic absolut, justificând absurd însăși impotența organelor statale de a ține sub control problema concediilor medicale fictive.
În aceste condiții, până la înlăturarea aberației, este clar că sănătatea noastră devine și mai importantă...