Dacă guvernanţii tot n-au fost în stare să facă regionalizarea, s-au gândit să ne adoarmă vigilenţa cu descentralizarea. Acum s-au prins că e mai logic să împartă întâi din atribuţiile de la Centru şi abia apoi să treacă la regionalizare. Deşi, dacă vorbim de logică, ei au mutat instituţiile importante de la Oradea la Cluj înainte de stabilirea euroregiunilor şi a capitalelor acestora. Alt semn de mare inteligenţă!
Adevărul este însă că descentralizarea nu se va face pentru pregătirea regionalizării, ci în locul regionalizării. Cum ar veni, vom asista la un preludiu infinit care nu va avea parte de finalizare.
Vestea descentralizării a fost primită amestecat de şefii din Consiliul Judeţean. Preşedintele Popa, fiind vulpe bătrână, îşi dă seama că transferarea instituţiilor de la Bucureşti nu va însemna neapărat şi dirijarea spre judeţe a banilor aferenţi. Vicele Mang e mai optimist şi speră că decidenţii vor fi mai aproape de cetăţeni, probabil în raza de înjurături a acestora.
Eu cred că marea problemă a descentralizării e totuşi alta. Apar posturi noi de conducere, iar şefii îşi vor irosi energiile cu numirile în noile demnităţi. Dar nu ştiu cum se face că întotdeaua ajung în asemenea funcţii ori cei mai idioţi lipitori de afişe ori cei mai escroci membri de partid. Şi asta în cazurile fericite, pentru că de obicei cei numiţi sunt nişte escroci-idioţi.
Prin descentalizarea asta mă tem că nu Consiliul Judeţean va avea mai mult de lucru, ci tot DNA-ul.