De 30 de ani febra galbenă liberală și ciuma roșie pesedistă prestează la marele bordel național, fără teamă că se va lega cineva de ele, pentru că printre clienți se găsesc și oameni din Poliție, și din Justiție, și din servicile secrete.
Contrar uzanțelor, becul de la intrarea stabilimentului este de culoarea verde udemeristă, dar asta nu face decât să sporească notorietatea afacerii. Odată la patru ani, fetele își schimbă poziția. Care era deasupra trece dedesubt și invers, dar munca în esență rămâne aceeași.
O singură dată femeile ușoare și-au recunoscut cu mândrie meseria. În 2012, și-au dat mâna pe față și au recunoscut că, dacă până atunci se criticau una pe alta, o făceau numai de ochii lumii. Dacă în timpul săptămânii stăteau în ghenunchi din motive profesionale, duminica o făceau ca să se roage.
În fond, trebuiau întoarse serviciile făcute de bărboșii care, după ce le necinsteau, se rugau pentru iertarea păcatelor lor. Oricum, afacerea mergea ca unsă, pentru că bieții clienți cotizau și în timpul săptămânii la bordel, și duminica la biserică.
Dar pentru că mușteriii s-au plâns că, deși paturile se schimbau mereu, curvele rămâneau aceleași, a trebuit adus un om care să poată schimba situația, conform sloganului „Bordelul lucrului bine făcut”. Și a venit un individ pe care toată lumea l-a crezut serios, că era neamț, deși până la urmă s-a dovedit a fi un sas preocupat mai mult de schi și golf decât de locul de muncă.
Iată însă că pe piață au apărut fete noi, tinere și nurlii. Imediat curvele bătrâne au reacționat, le-au pârât clienților că-s pline de boli lumești, că nu știu toate figurile atât de necesare în meserie, așa că le-au dat afară din bordel și le-au trimis să presteze pe centură, acolo unde muncesc cele mai puțin norocoase dintre prostituate.
Și, uite așa, ștoarfele și-au păstrat locul în bordel și, totodată, și clientela, care, în lipsă de altceva, nu are decât să cotizeze la singurul bordel din România, Parlamentul.