Iarna a trecut, anotimpul şantierelor a început de mult, investiţiile europene derulate de municipalitate încă hibernează. Exemple sunt destule: Piaţa Unirii, care ar trebui să colcăie deja de meşteri pricepuţi în lucrări de tot felul, de la reabilitare de monumente de arhitectură la montarea de sisteme audio, nu a fost nici măcar licitată în vederea reabilitării, pe drumul rapid din strada Ecaterina Teodoroiu melcii fac drifturi în comparaţie cu lopeţile asfaltatorilor pentru că investiţia este încă în faza de pregătire a documentaţiei, iar construcţia aquaparcului din ştrandul municipal a intrat în faza de reproiectare a... reproiectării.

Prinse în mlaştina unei birocraţii năclăitoare, marile lucrări ale oraşului trenează cu o lejeritate surprinzătoare, în contextul în care trebuie finalizate până în decembrie 2015. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât investiţiile neterminatate la timp pe fonduri europene vor trebui finalizate din banii orădenilor. Şi nu puţini!

De parcă nu ar fi de ajuns, cum calitatea unei lucrări este direct proporţională cu timpul alocat, sunt toate şansele ca investiţiile făcute pe fugă să iasă de mântuială. Pentru că a început lucrările cu întârziere, Primăria se va trezi în cea de-a doua parte a anului viitor într-o dilemă greu de rezolvat: dacă va refuza la final recepţia lucrărilor pentru că au probleme nu le va mai putea deconta mai departe la finanţator, iar dacă le va prelua cu deficienţe, va trebui să le refacă pe banii oraşului.

Ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap, e tot mai limpede că oraşul se va alege cu un cucui. În ciuda acestei perspective dureroase şi a nerăbdării orădenilor care şi-ar vedea oraşul schimbându-se în bine, autorităţile locale se mişcă de parcă ar avea la dispoziţie tot timpul şi toţi banii din lume.

Mai în glumă, mai în serios, Primăria reacţionează ca-n bancul cu constructorii care ridică un pod pornind de pe ambele maluri ale unui râu: "Dacă lucrurile merg bine şi ne întâlnim la mijloc, vor avea un pod. Dacă merg prost şi nu ne întâlnim, vom avea două..."